„Nu mi-e ruşine de Evanghelie”
1. Ce îţi spun următoarele versete ţie, personal? Cum ai aplicat făgăduinţele şi speranţa pe care le găseşti în ele? Romani 1,16.17
Romani 1
16 Căci mie nu mi -e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului;
17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ,,Cel neprihănit va trăi prin credinţă.„
În pasajul acesta apar câteva cuvinte-cheie:
a. Evanghelia. Cuvântul acesta este traducerea termenului grecesc care înseamnă „veste bună”. Singur, cuvântul se poate referi la orice veste bună, dar aşa cum este modificat în pasajul acesta, prin expresia „lui Hristos”, înseamnă „vestea bună despre Mesia” („Hristos” este echivalentul în greacă pentru „Mesia”). Vestea bună este că Mesia a venit şi că oamenii pot fi mântuiţi prin credinţa în El, că omul poate găsi mântuirea în Isus şi în neprihănirea Sa desăvârşită, nu în el însuşi şi nici chiar în Legea lui Dumnezeu.
b. Neprihănirea. Cuvântul acesta se referă la calitatea de a fi „drept”, fără prihană, fără pată, înaintea lui Dumnezeu. În Epistola către romani, este dezvoltată o semnificaţie precisă a acestui cuvânt, pe care o vom descoperi pe măsură ce vom continua studiul nostru. Trebuie să subliniem că, în Romani 1,17, cuvântul „neprihănire” este clarificat prin expresia „neprihănirea lui Dumnezeu”. Este neprihănirea care vine de la Dumnezeu, o neprihănire pe care a oferit-o Dumnezeu Însuşi. Aşa cum vom vedea, aceasta este singura neprihănire suficient de bună pentru a ne aduce făgăduinţa vieţii veşnice.
c. Credinţa. În greacă, credinţă şi a crede sunt pistis (credinţă) şi pisteo (a crede). Semnificaţia credinţei aflate în legătură cu mântuirea se va lămuri pe măsură ce vom continua studiul Epistolei către romani.
Ai avut vreodată dificultăţi legate de simţământul de siguranţă? Sunt ocazii în care te întrebi dacă eşti mântuit ori nu? Te întrebi vreodată dacă poţi fi mântuit? Ce aduc temerile acestea? Pe ce sunt întemeiate? Ar putea fi întemeiate pe realitate? Adică ai putea să ai un stil de viaţă care neagă mărturisirea credinţei tale? Dacă este aşa, ce alegeri trebuie să faci pentru a beneficia de împlinirea făgăduinţelor şi de siguranţa pe care poţi să o ai în Isus?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
@Alex, prin „Salvarea” te referi la = „mântuirea”?
––
Nu cred că „Trăind Neprihănirea lui Dumnezeu şi predicând Evanghelia lui Hristos” sunt condiţile pentru a fi mântuit. Mântuirea este un darul lui Dumnezeu, care NU este oferit în funcţie de predicarea evangheliei sau de faptele pe care le faci, de aparteneţa la o biserică, sau de înţelegerea corectă a doctrinelor etc.
Versetul spune că: „Evanghelia lui Hristos” este puterea, NU soluţia/modalitatea/condiţia pentru a fi mântuit. Mai departe chiar explică ce înseamnă aceasta (vers. 17), adică în Evanghelia lui Hristos ne este arătat cum să reîntipărim în noi chipul/slava lui Dumnezeu.
În acest ultim verset (vers. 17) apare cuvântul credinţă; ce vrea să însemne aceasta?
În Marcu 10,52 Domnul Isus îi spune orbului Bartimeu „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Şi în Luca 18,8 u.p, Domnul Isus pune întrebarea: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Din ce am studiat şi din ce cunosc, apartenenţa noastra o defineşte credinţa, cea ce credem, în cine credem,… şi aici se va da şi „bătălia finală”.
Înainte de lepădarea lui Petru, Isus i-a spus: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22,32)
Concluzie personală: Evanghelia lui Hristos este cea care ne conduce la credinţă
aha… am inteles 🙂