Nevoia de aer
Toate vieţuitoarele cu care a fost umplut Pământul aveau în comun un lucru: nevoia de oxigen pentru supravieţuire. Aerul este un amestec de gaze din care oxigenul reprezintă doar 21% (toată atmosfera cântăreşte aproximativ 5000 trilioane de tone!). Dintre celelalte gaze care îl compun, amintim nitrogenul, argonul, heliul, hidrogenul şi altele în cantitate foarte mică. Cantitatea de oxigen din aer corespunde exact necesităţilor fiinţelor create de Dumnezeu. Aceasta este o altă dovadă că Dumnezeu ne-a creat cu multă atenţie şi precizie.
3. În ce mod unic a folosit Dumnezeu aerul atunci când l-a creat pe Adam? Gen. 2,7. Ce deosebire există între felul în care a fost creat omul şi cel în care au fost create animalele? Ce înţelegem de aici despre crearea noastră şi despre unicitatea noastră în ochii lui Dumnezeu?
Geneza 2
7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.
Este evident faptul că aerul a avut un rol important în crearea tuturor animalelor şi că toate aceste animale au nevoie de aer ca să trăiască. Însă crearea omului a fost diferită. Dumnezeu a „suflat” suflarea de viaţă în nările lui Adam. Aerul dătător de viaţă a fost, fără îndoială, prezent în acest act miraculos al creaţiunii, întrucât Adam a devenit un suflet viu imediat după aceea. După ce a fost modelat, după ce toate organele şi întreg trupul au căpătat formă, după ce a fost înzestrat cu toate elementele necesare vieţii, Adam încă nu era decât un corp fără viaţă, un trup inert. Îi mai lipsea viaţa, pe care numai Dumnezeu, Dătătorul vieţii, i-o putea oferi.
Şi Dumnezeu i-a dat-o, iar noi astăzi ne bucurăm de ea zi după zi. Într-adevăr, de la Adam încoace, tot neamul omenesc s-a bucurat de acest dar, pe care l-am primit prin acea suflare. Suflarea de viaţă de la Dumnezeu ne-a fost transmisă prin intermediul primului nostru părinte, Adam. Prin faptul că respirăm, o păstrăm vie în noi. Cu fiecare respiraţie, ar trebui să ne aducem aminte de ea!
Inspiră adânc. Dacă nu ai probleme respiratorii, lucrul acesta pare atât de simplu, atât de normal şi de uşor! Totuşi, respiraţia este o minune de la Dumnezeu, este o moştenire care ne-a fost transmisă din Eden. Cât de recunoscător eşti pentru acest dar al vieţii? Când vei înceta să crezi că ţi se cuvine?
