Să umblăm în fapte bune
„Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ier. 13,23)
Textul de mai sus subliniază un lucru evident, legat de natura umană, şi anume acela că noi nu facem schimbări cu uşurinţă, în special atunci când este vorba despre aspectele rele ale caracterului nostru. (Întrebaţi-i pe majoritatea celor căsătoriţi cât de uşor este să faci anumite schimbări la partenerul tău de viaţă!) Având în vedere lucrul acesta, poate că ne este mai uşor să înţelegem de ce conceptul biblic al facerii de bine este infinit mai profund, iar folosirea lui, mult mai restrânsă decât în practica lumii. Roada Duhului care este facerea de bine are de-a face cu cele mai lăuntrice aspecte ale vieţii noastre, implicând fiecare gând, cuvânt şi acţiune ale unei persoane evlavioase. Aceasta înseamnă ca motivele să fie corecte, înainte de a putea cataloga o faptă ca fiind „bună”. Înseamnă că la acea persoană bună facerea de bine izvorăşte dintr-o consacrare deplină şi dintr-o dragoste adevărată pentru Dumnezeu.
7. Citeşte Psalmi 51,10 şi Psalmi 119,9. Care este mesajul acestor texte în legătură cu modul în care putem să devenim „buni” şi să facem binele?
Psalmi 51
10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
Psalmi 119
9 Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.
8. Compară textele de mai sus cu ceea ce spune Pavel în Romani 7,18. Ce legătură există între ele şi declaraţia apostolului?
Romani 7
18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
În capitolul 7 din Romani, Pavel îşi exprimă dezamăgirea că, în ciuda celor mai bune intenţii ale sale, nu găseşte în sine puterea de a face binele (vers. 18, 19).
18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
19 Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Dar în capitolul 8, versetele 1-4, el dezvăluie secretul creştinului pentru a depăşi această dilemă. Care este acesta? Discutaţi ce înseamnă să „trăim… după îndemnurile Duhului”? Cum se realizează acest lucru?
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului
Este bine să recunoaştem că suntem păcătoşi, că avem nevoie de har şi că faptele noastre bune nu ne pot mântui. În acelaşi timp, de ce trebuie să avem grijă să nu folosim această învăţătură ca pe o scuză pentru a trăi după îndemnurile firii pământeşti? Ţi se întâmplă şi ţie să faci astfel? Dacă da, de ce o astfel de atitudine ne conduce pe un teren foarte periculos?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
