Cum să găsim pacea: Partea 2 (Ioan 14,27)

Se povesteşte despre doi pictori că au pictat fiecare câte un tablou care să ilustreze conceptul lor personal cu privire la odihnă. Primul dintre ei a ales, pentru aceasta, un lac liniştit şi singuratic, înconjurat de munţi. Cel de-al doilea a pictat o cascadă tumultuoasă, deasupra căreia, aplecat peste apele înspumate, se afla un mesteacăn subţire şi fragil; undeva la bifurcaţia unei ramuri, aproape udat de stropii împrăştiaţi de căderea de apă, un măcăleandru stătea liniştit pe cuibul său.

Care dintre cei doi pictori crezi că a ilustrat mai bine esenţa odihnei? În această lume zbuciumată, rareori reuşim să găsim odihna unui lac de munte singuratic şi liniştit. Cel mai adesea, trebuie să ne găsim odihna în mijlocul tumultului vieţii reale.

4. Citeşte istoria relatată în Matei 8,23-27, în care Isus şi ucenicii Săi se află pe Marea Galileei (vezi şi Marcu 4,35-41; Luca 8,22-25). Chiar dacă situaţia aceasta este una particulară, ce putem învăţa din ea? Cu alte cuvinte, care este aici mesajul pentru noi şi cum îl putem aplica în viaţa noastră, indiferent de situaţie.

Matei, 8
23 Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
24 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.
25 Ucenicii s-au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”
26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.
27 Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Marcu, 4
35 În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”
36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
38 Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
39 El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare.
40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
41 I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

Luca, 8
22 Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24 Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”

De ce crezi că Isus era preocupat ca ucenicii Lui să aibă pace? Mântuitorul ne-a lăsat o minunată făgăduinţă în ceea ce priveşte pacea: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14,27). Prin ce se deosebeşte pacea pe care încearcă lumea să o dea de pacea pe care o oferă Isus?

Trebuie să fim foarte atenţi să nu confundăm pacea cu o viaţă lipsită de orice probleme. Foarte rar există o persoană, fie chiar şi cel mai devotat şi mai credincios creştin, care să treacă prin viaţă fără încercări, fără durere şi fără suferinţă. Este adevărat că unii oameni suferă cu mult mai mult decât alţii. Cu toate acestea, pacea are de-a face mai mult cu modul în care trecem prin aceste situaţii, decât cu situaţiile în sine. Pacea are de-a face cu încrederea cea mai profundă într-un Dumnezeu care te iubeşte şi îţi poartă de grijă şi care ştie prin ce treci şi a promis că nu te va părăsi, indiferent ce ţi se va ivi în cale.

Care sunt lucrurile care te frământă şi îţi alungă liniştea? Vorbeşte cu Dumnezeu despre cele mai profunde temeri ale tale. Aminteşte-I-le pe nume, pe fiecare în parte. Roagă-L pe Domnul să te ajute să ţi le identifici. Apoi, lasă-I timp să le poruncească El acelor temeri să tacă şi să se liniştească.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO