Înapoi, în Egipt
7. Citeşte Numeri 14. Care este lecţia cea mai importantă şi mai impresionantă pe care o desprindem din această relatare? Ţi s-a întâmplat să faci ceva asemănător?
Printre cuvintele cele mai îngrozitoare pe care le-au rostit vreodată evreii, se numără şi acelea prin care îşi exprimau dorinţa de a-şi alege un conducător care să-i ducă înapoi în Egipt (vers. 3, 4). Egiptul era întruchiparea sclaviei, a robiei păcatului, a morţii, a înstrăinării de Dumnezeu. Israeliţii nu aveau nicio scuză ca să se poarte în felul acesta, după ce au fost martorii unei eliberări atât de uimitoare.
„Iscoadele necredincioase îi învinuiau în gura mare pe Caleb şi pe Iosua şi cineva a strigat că trebuie să fie omorâţi cu pietre. Gloata nebună a pus mâna pe pietre cu care să-i omoare pe bărbaţii aceştia credincioşi. S-au aruncat asupra lor cu ţipete de nebunie când, deodată, pietrele le-au căzut din mâini. Au amuţit şi au început să tremure de spaimă. Dumnezeu intervenise pentru a opri planurile lor ucigaşe. Slava prezenţei Sale, asemenea unei flăcări arzătoare, lumina cortul întâlnirii. […] nimeni n-a îndrăznit să se mai împotrivească.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 396.
8. Ce dovezi avem că Dumnezeu S-a purtat cu milă şi îndurare faţă de aceşti oameni care s-au răzvrătit în mod deschis împotriva Lui? Vers. 20
Să analizăm reacţia lor faţă de pedeapsa pe care au primit-o. După ce au respins ceea ce Dumnezeu dorea să facă pentru ei, israeliţii s-au hotărât să încerce să intre în Canaan prin forţele lor, lucru care a dus, bineînţeles, la dezastru. Dacă ei ar fi avut încredere în Dumnezeu, care făcuse deja foarte mult pentru ei, dezastrul acesta ar fi putut fi prevenit. Din nefericire, însă, aşa cum se întâmplă mereu cu păcatul, mulţi oameni nevinovaţi, care nu au participat la răzvrătire, au avut de suferit din cauza păcatelor altora.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
