Darurile spirituale în biserica de astăzi
Printre creştinii din zilele noastre, întâlnim două concepţii în ceea ce priveşte permanenţa darurilor spirituale. Unii cred că darurile de zidire a bisericii, precum cunoştinţa, înţelepciunea, darul învăţării, al sfătuirii, al predicării, al credinţei şi al manifestării milei, sunt daruri permanente, dar că darurile semnelor, precum profetizarea, darul vindecării, darul limbilor şi darul minunilor, au încetat odată cu moartea apostolilor. Susţinătorii acestei concepţii argumentează astfel: „Darurile semnelor au avut un scop unic: acela de a le da apostolilor autoritate şi credibilitate, adică de a-i convinge pe oameni că aceştia spuneau adevărul cu privire la Dumnezeu. Odată ce Cuvântul lui Dumnezeu a fost scris în Sfânta Scriptură, darurile semnelor nu au mai fost necesare, astfel că au încetat.” – John F. MacArthur Jr., Charismatic Chaos, pag. 199. Alţi creştini susţin concepţia că toate darurile spirituale vor fi prezente în biserică până la venirea Domnului.
3. Ce ne spun textele următoare cu privire la permanenţa darurilor spirituale? 1 Cor. 1,6.7; 13,9.10; Efes. 4,11-13.
__________________________________________________________________________________________________
Conform celor spuse de Pavel, charismata, darurile spirituale, vor fi prezente în biserică până la venirea lui Isus; dar înseamnă aceasta că toate darurile vor fi prezente tot timpul?
Părintele bisericesc Irineu (120-195 d.Hr.) a scris despre prezenţa şi funcţionarea darurilor spirituale chiar în vremea lui. Astfel, conform celor scrise de Irineu, darurile spirituale erau încă prezente şi active la sfârşitul secolului al II-lea d.Hr.
Cu toate acestea, în următoarele două secole, biserica a suferit o serioasă degradare spirituală şi teologică, iar darurile spirituale au dispărut în mare măsură. În timpul Reformei, începând cu John Wycliffe, în Anglia, Dumnezeu i-a folosit pe reformatori pentru a restaura adevărul atâta vreme neglijat, iar aceştia au posedat cu siguranţă darurile cunoştinţei, ale înţelepciunii şi ale învăţării. Însă niciunul dintre principalii reformatori nu a pretins să aibă darul profetic. Conform celor scrise în Apocalipsa 12,17, acest dar special urma să se manifeste din nou în biserica rămăşiţei, din timpul sfârşitului.
În Efeseni 4,12, Pavel spune că darurile spirituale sunt date „pentru desăvârşirea [echiparea – NKJV] sfinţilor, în vederea lucrării de slujire”. La ce fel de „echipare” se referă Pavel şi în ce fel vezi realizându-se acest lucru în biserica de astăzi?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO