Moartea fizică şi veşnică
Cuvintele pe care i le-a adresat Dumnezeu lui Adam: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Gen. 2,17) ne arată că moartea este consecinţa răzvrătirii faţă de Dumnezeu. Moartea şi păcatul nu pot fi separate. Moartea despre care se spune aici nu este numai spirituală, ci cuvântul acesta desemnează şi moartea fizică şi veşnică a păcătoşilor. Din cauza relaţiei ei cu păcatul, moartea nu este un simplu fenomen biologic, ci simţământul teribil al separării pentru veşnicie de Sursa vieţii – o separare care duce la dispariţia veşnică. În toate aspectele ei, moartea este asemenea păcatului, general valabilă şi inevitabilă (Rom. 5,12; Evr. 9,27). Odată cu intrarea păcatului în lume, neamul omenesc a fost ameninţat cu dispariţia din univers. Creaţiunea lui Dumnezeu pe planeta Pământ se afla în drumul spre nimicire.
6. Cum a apărut moartea? Din ce motiv? Care este singura noastră cale de scăpare? Romani 5,10-21
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
Moartea şi suferinţa au apărut în lume în acelaşi timp, ca urmare a păcatului. Niciunul dintre cei care se nasc şi trăiesc pe planeta aceasta nu scapă de durere şi de suferinţă. Poate că nu reuşim să exprimăm în cuvinte ce este suferinţa, dar o cunoaştem foarte bine din experienţă. În Biblie, se pare că există o legătură între starea noastră de păcătoşi muritori şi durere şi suferinţă. Moartea este atât de puternică, încât îşi face simţită prezenţa între noi chiar şi înainte de a muri, prin durere fizică, emoţională şi psihică, provocată de boală, nesiguranţă şi teamă. Prin urmare, calitatea vieţii scade şi se instalează depresia.
Boala, un alt rezultat al păcatului, este înfăţişată ca o apropiere „de locuinţa morţilor”, ca fiind punerea „în rândul celor ce se coboară în groapă” (Ps. 88,3.4). Prezenţa morţii în existenţa zilnică a omului face
parte din viaţă şi este asociată direct cu fenomenul păcatului. Oamenii au nevoie de Cineva care să le dea viaţa, murind în locul lor, eliberându-i nu numai de păcat, ci şi de durere, de suferinţă şi de moarte.
Ce ai învăţat din experienţa ta cu moartea (fie din confruntarea personală, fie din faptul că i-ai văzut pe alţii murind)? Ce ar trebui să învăţăm de aici despre starea noastră de neajutorare totală? Am putea să folosim realitatea morţii, ca să ne apropiem de Domnul?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
