Faţă de femeia prinsă în adulter (Ioan 8,2-11)

1. Reciteşte relatarea biblică despre femeia prinsă în adulter. Deşi Ellen G. White arată clar că femeii i se întinsese o cursă pentru a putea fi acuzată (Hristos, Lumina lumii, pag. 461), nu există nicio îndoială că ea era, totuşi, vinovată. Cu toate acestea, cum a tratat-o Isus? Ce putem învăţa de aici?

________________________________________________________________________________

„Iertând-o pe această femeie şi încurajând-o să ducă o viaţă mai bună, caracterul lui Isus străluceşte în frumuseţea neprihănirii desăvârşite. Deşi nu acoperă păcatul, nici nu micşorează simţământul vinovăţiei, El nu caută să condamne, ci să mântuiască. Lumea avea numai dispreţ şi batjocură pentru femeia aceasta păcătoasă, dar Isus îi spune cuvinte de mângâiere şi de nădejde. Cel nepătat are milă de slăbiciunea celui păcătos şi-i întinde o mână de ajutor. În timp ce fariseii ipocriţi acuză, Isus îi zice: ’Du-te şi să nu mai păcătuieşti’.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 462

Ce compasiune duioasă şi ce iubire din partea lui Isus! El a condus situaţia în aşa fel încât, după aceea, acuzatorii femeii să dorească să o lase în pace pentru totdeauna, deoarece nu ştiau sigur cât şi ce citise ea, în dimineaţa aceea, în ţărâna drumului, despre viaţa lor ascunsă.

2. În ce fel le-a fost Isus de folos chiar şi acelor făţarnici care o aduseseră pe femeie la El, doar cu scopul de a încerca să-L prindă în cursă?

________________________________________________________________________________

Cum ar trata o comunitate adventistă tipică o astfel de situaţie? Cum păstrăm echilibrul între respectarea unor standarde morale înalte şi compasiunea faţă de cei care cad?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO