In prezenta tainei (1 Tim. 3,16)
Studiul de saptamana trecuta vorbea despre taina divinitatii lui Hristos, dar, pe masura ce contemplam umanitatea Sa, ne trezim, de asemenea, in prezenta unei tainei adanci. Asa cum spunea Pavel: „Fara indoiala, mare este taina evlaviei. ’Cel ce a fost aratat in trup, a fost dovedit neprihanit in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava’” (1 Tim. 3,16). Unul dintre cercetatorii crestini sublinia faptul ca aceasta afirmatie a crestinismului, ca fondatorul lui era divin, nu a reprezentat un soc prea mare pentru lumea romana; in definitiv, imparatii lor pretindeau in mod obisnuit divinitatea. Dar a sustine ca „Dumnezeul crestin era preocupat indeaproape de neamul omenesc, suficient de preocupat, incat sa sufere pentru el, aceasta era ceva nemaiauzit, un gand de neconceput.” – Huston Smith, The Illustrated World’s Religions (New York: HarperCollins, 1986), pag. 219. Dar oricat de ciudat parea un astfel de gand pentru pentru lumea greco-romana, aceasta este marturia Noului Testament.
1. Ce ne invata urmatoarele pasaje biblice in legatura cu aceasta uimitoare bunavointa?
Mat. 1,18-24 ____________________________________________________
Luca 1,26-35 ____________________________________________________
Ioan 1,1.14 _____________________________________________________
Gal. 4,4 ________________________________________________________
Filip. 2,5-11 _____________________________________________________
Este fascinant sa urmaresti precizia nepremeditata cu care scriitorii Noului Testament abordeaza aspectul umanitatii Domnului Hristos. In mod direct si realist, ei efectiv relateaza faptele si evenimentele, fara sa aiba cunostinta (probabil) de furtuna teribila care avea sa se starneasca in secolele urmatoare. Dar tocmai absenta oricarui aranjament dinainte da credibilitate documentelor pe care le avem. Nu pentru ca primii ucenici nu s-ar fi confruntat cu niciun fel de controverse in legatura cu natura si cu identitatea lui Isus; s-au confruntat, asa cum descoperim chiar in Noul Testament. Dar, in mod evident, disputele lor cu privire la persoana lui Isus nu erau destinate sa contrazica sau sa contracareze pozitia oponentilor de orientare rationalista sau stiintifica, ceea ce da o prospetime nealterata marturiei lor.
