Înalță-ți glasul cu putere!

Suie-te pe un munte înalt ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui.” (Isaia 40:9-10)

Ascultă ediția audio aici.

Gândind după logica unității fundamentale a Cuvântului lui Dumnezeu, profetul Isaia și Apocalipsa au o perspectivă asemănătoare, imagini comune, planuri istorice sau escatologice; vocabularul este colorat și hiperbolic în Apocalipsa, mai natural și direct la Isaia, dar ambii insistă ca poporul lui Dumnezeu să proclame cu glas tare un mesaj al venirii în mijlocul strigătelor și confuziei atâtor voci contradictorii.

Voci repetitive, epuizante, ale unor șarlatani care rostesc fraze publicitare. Voci, discursuri, întâlniri politice care ne promit o pace și o prosperitate inepuizabile. Voci de înțelepți și filosofi care pretind a fi descoperit piatra filosofală pentru a ameliora un umanism depășit. Voci și imagini celebre ale jurnaliștilor însetați de senzațional, personaje ale unei lumi avide după superficialitate și frivolitate. Voci ale confruntării și violenței, strigăte de război. Voci, strigăte de frustrare și neputință, strigăte de foame și sete de dreptate și echitate. Voci ale disperării, dezamăgirii, scepticismului și amărăciunii. În mijlocul acestor voci trebuie să proclame poporul lui Dumnezeu Evanghelia veșnică, judecata lui Dumnezeu, a doua venire a lui Hristos. Ce înseamnă să ridicăm glasul cu putere?

Înseamnă că trebuie să proclamăm mesajul plini de o încredere absolută și cu convingere, fără orgoliu spiritual, dar fără reținere: „Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru […] căci ştiu în cine am crezut” (2 Timotei 1:8,12). Ceea ce înseamnă că trebuie să vestim reformele pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru această epocă, având certitudinea că ele sunt răspunsurile la crizele și tendințele care îi domină pe contemporanii noștri. Înseamnă că trebuie să primim focul, ungerea, puterea Duhului Sfânt ca la Cincizecime. Înseamnă că trebuie să trăim ceea ce proclamăm, pentru că viața noastră vorbește mult mai tare decât cuvintele noastre: „Influența noastră asupra altora nu depinde atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii pot să combată și să desconsidere logica noastră, se pot împotrivi și apelurilor noastre, dar o viață plină de iubire dezinteresată este un argument căruia nu i se pot împotrivi. O viață în care faptele se potrivesc cu vorbele, caracterizată prin umilința lui Hristos, este o putere în lumea aceasta” (Hristos, Lumina lumii, p. 107).

Să luăm hotărârea ca și noi să avem o influență bună asupra semenilor noștri.

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse