Slavă de la Dumnezeu sau din partea oamenilor?
Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
(Ioan 5:44)
În zilele apostolului Pavel, membrii bisericii din Corint îşi manifestau loialitatea faţă de anumite persoane şi dădeau slavă oamenilor. Ei spuneau:„Eu sunt al lui Pavel!”„Şi eu, al lui Apolo!”„Şi eu, al lui Chifa!”. Întotdeauna apar probleme când creştinii sunt atraşi mai mult de oameni decât de Hristos, când formează grupe de loialitate, când intră în competiţie pentru obţinerea laudei şi slavei oamenilor. Atunci ei preferă cuvintele oamenilor, şi nu cuvintele Bibliei. Sunt loiali unei biserici, nu adevărului Scripturii.
Stăpânitorul lumii acesteia îi face pe oameni orbi faţă de Dumnezeul veşnic. Este drept că avem nevoie de cultură şi de educaţie ca să ne putem dezvolta. Facultatea gândirii, capacitatea de a judeca în profunzime o anumită problemă, arta oratoriei – toate sunt binevenite. Dar deasupra tuturor acestora se află înţelepciunea lui Dumnezeu, descoperită pe deplin prin Hristos. Când devenim ucenicii Săi, îi dăm slavă lui Dumnezeu, nu oamenilor.
Cu privire la farisei, Domnul Hristos a spus:„[Ei] au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu” (loan 12:43). Ei preferau favoarea oamenilor, nu favoarea lui Dumnezeu. Dorinţa de recunoaştere personală transformă ascultarea de Hristos în competiţie, iar omul devine măsura tuturor lucrurilor. Dorinţa de a căpăta trecere înaintea oamenilor nu este neapărat greşită; ea face parte din nevoia noastră elementară de acceptare. Nu trebuie să fim indiferenţi faţă de ea. însă ea trebuie subordonată slavei care vine de la Dumnezeu. Când ne punem ca ţintă să fim pe placul oamenilor şi să obţinem favoarea lor, şi nu să fim pe placul lui Dumnezeu, nu facem cinste numelui de creştin şi luăm o decizie fatală.
Ispita de a umbla după slava oamenilor este destul de aproape de fiecare dintre noi ca să merite atenţia noastră. Dacă ne dorim să avem o viaţă creştină autentică, este necesar să ajungem la o soluţie în această chestiune a vanităţii. Cu toţii tânjim după aprobare şi nu ne place ca oamenii să aibă o părere rea despre noi. însă în privinţa stării noastre în calitate de creştini, vorbele altora despre noi contează cel mai puţin. Ceea ce contează într-adevăr este părerea Domnului despre noi.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
