Autoritatea profeţilor
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Exod. 4,10-16; 1 Sam. 12,1-14; 2 Împ. 22,10-13; Ier. 36,22-31; Marcu 1,21-27; Fapte 16,25-34.
Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.” (1 Tesaloniceni 5,20.21)
Peste tot în Biblie, o temă revine mereu: Dumnezeu le vorbeşte oamenilor prin profeţii Săi, iar oamenii fie acceptă, fie resping ceea ce li se spune. Desigur, respingând cuvintele profeţilor, ei nu-i resping pe profeţi, ci Îl resping pe Acela care i-a trimis.
Aşadar, este un lucru cât se poate de serios să pretinzi că vorbeşti în Numele lui Dumnezeu. Dacă pretinzi acest lucru şi chiar eşti profet, atunci eşti purtătorul de cuvânt al Creatorului universului, şi aceasta nu este nicidecum o responsabilitate lipsită de importanţă. Oamenilor le este încredinţată responsabilitatea de a vorbi în numele directorului unei companii, al preşedintelui unei ţări sau al primului ministru; dar să vorbeşti în Numele Domnului? Lucrul acesta este foarte greu. Din nefericire, o mare parte din istoria biblică nu face altceva decât să ni-L prezinte pe Dumnezeu vorbind prin profeţii Săi şi pe oameni respingând ceea ce li se spune. Cât de atenţi ar trebui să fim să nu facem şi astăzi aceeaşi greşeală!
O privire asupra studiului
De ce a şovăit Moise atât de mult în faţa perspectivei de a deveni profetul lui Dumnezeu? Ce autoritate au avut profeţii în Israel, chiar şi cei care nu au scris niciodată o carte a Bibliei? Există vreo deosebire între autoritatea profeţilor canonici şi cea a celor necanonici?
Pentru studiul Bibliei la rând: Numeri 9 – 27
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO