Copilăria lui Isus

 

Studiul IV – Trimestrul I

Luni , 20 ianuarie 2014

 

Dacă Domnul Isus ar fi sărit peste perioada copilăriei şi ar fi venit pe planeta Pământ direct la vârsta maturităţii depline, ar fi apărut îndoieli serioase cu privire la capacitatea Sa de a-i înţelege pe copii. El a ales totuşi să crească şi să Se dezvolte ca orice copil, neomiţând niciun stadiu al dezvoltării. El înţelege ispitele adolescenţilor. El a ştiut din proprie experienţă cât de fragil e un copil şi câte temeri se cuibăresc în sufletul lui. El S-a confruntat cu toate problemele cu care dau piept copiii la nivelul lor. Prin faptul că a ales să fie un Prunc, ne-a arătat, o dată în plus, că a fost Om adevărat.

2. Citeşte Luca 2:40-52. Ce aflăm de aici despre copilăria Domnului Isus?

Luca 2

40. Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

41. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui.

42. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

43. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.

44. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

45. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.

46. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

47. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

48. Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

49. El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

50. Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

51. Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

52. Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

„Pentru iudei, vârsta de doisprezece ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste, copilul evreu era numit «fiu al Legii» şi, de asemenea, «fiu al lui Dumnezeu». I se ofereau ocazii deosebite pentru a fi instruit în cele religioase şi se aştepta de la el să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte. Potrivit cu acest obicei, Isus, în copilăria Sa, a mers de Paşte la Ierusalim.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 75

În pasajul din Evanghelia după Luca se afirmă că Isus a acumulat înţelepciune. Dumnezeu L-a umplut cu har. Când citim despre ocazia în care a mers prima dată la templu în copilărie, remarcăm faptul că El a dat dovadă de o bună cunoaştere a Scripturii. Rabinii s-au arătat foarte impresionaţi de întrebările şi de răspunsurile Sale.

Dumnezeu S-a folosit de multiplele experienţe ale copilăriei pentru a modela caracterul Său plăcut şi nepătat. Deprinderea meseriei de tâmplar, atenţia pe care i-o arătau părinţii devotaţi, studiul regulat al Scripturii şi interacţiunea cu locuitorii Nazaretului au constituit baza educaţiei Sale timpurii. Chiar dacă a fost un copil remarcabil, Isus a fost totuşi ceea ce a fost fiecare dintre noi – un copil.

„Copilul Isus nu a învăţat la şcolile sinagogilor. Mama I-a fost primul învăţător omenesc. Din gura ei şi din scrierile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti. El învăţa acum, stând pe genunchii mamei Sale chiar cuvintele pe care El Însuşi i le spusese lui Moise pentru Israel.” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 70). Meditează la însemnătatea acestor cuvinte. Ce învăţăm de aici despre natura umană a Domnului Hristos?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 16

 

1. Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. –

2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul. –

3. Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile. –

4. Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. –

5. Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. –

6. Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău. –

7. Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. –

8. Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. –

9. Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. –

10. Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă. –

11. Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui. –

12. Împăraţilor le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. –

13. Buzele neprihănite sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire. –

14. Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească. –

15. Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară.

16. Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului! –

17. Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. –

18. Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. –

19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri. –

20. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. –

21. Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. –

22. Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. –

23. Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. –

24. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. –

25. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. –

26. Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. –

27. Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.

28. Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni. –

29. Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său şi-l duce pe o cale care nu este bună. –

30. Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul. –

31. Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. –

32. Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi. –

33. Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO