Tipuri de jertfe

Studiul 3 – Trimestrul IV

Luni , 14 octombrie 2013

 

În Vechiul Testament, credincioşii aduceau jertfe cu ocazia anumitor sărbători şi în diferite circumstanţe ale vieţii. Ei puteau aduce înaintea Domnului diferite lucruri, cum ar fi mâncare sau băuturi, dar şi animale. Sacrificarea unor animale reprezintă cel mai vechi element al serviciului din sanctuar şi, împreună cu slujba preoţească, formează centrul sistemului religios israelit. Viaţa religioasă era de neconceput fără jertfe.

2. Ce tipuri de jertfe sunt prezentate în următoarele pasaje? Exodul 12:21- 27; 25:2-7; Leviticul 2:1-3; 4:27-31.

Exodul 12

21. Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştile.

22. Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.

23. Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

24. Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.

25. Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.

26. Şi când vă vor întreba copiii voştri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”,

27. să răspundeţi: „Este jertfa de Paşti în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.

Exodul 25

2. „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

3. Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă;

4. materii vopsite în albastru, purpuriu, cârmâziu, pânză de in subţire şi păr de capră;

5. piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm;

6. untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

7. pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umerar) şi pieptar.

Leviticul 2

1. Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea şi să adauge şi tămâie.

2. S-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, şi s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.

3. Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului.

Leviticul 4

27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi s-a făcut astfel vinovat,

28. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.

29. Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşire şi s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot.

30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.

31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.

Dumnezeu a stabilit sistemul jertfelor pentru ca oamenii credincioşi să poată intra într-o relaţie apropiată cu El. Iată de ce jertfele puteau fi aduse într-o diversitate de situaţii: când cineva dorea să-şi exprime recunoştinţa, când avea o bucurie, când era o sărbătoare, când dorea să ofere un dar, când dorea să obţină iertare, când dorea să-şi exprime pocăinţa ori consacrarea sau când dorea să repare o daună.

Printre cele mai importante tipuri de jertfe se numărau arderea-de-tot (Leviticul 1) şi jertfa de mâncare (Leviticul 2), dar şi jertfa de mulţumire, sau de pace, cum este tradusă în unele versiuni (Leviticul 3), jertfa pentru ispăşire, sau pentru curăţirea păcatului (Leviticul 4), şi jertfa pentru vină, sau pentru repararea unei pagube (Leviticul 5:14 – 6:7).

Primele trei erau jertfe de bunăvoie şi aveau scopul de a-i aminti dătătorului că Îi aparţinea Domnului cu tot ceea ce era şi avea. Arderea-de-tot simbolizează consacrarea totală a dătătorului. Jertfa de mâncare reprezintă consacrarea posesiunilor materiale – alimente, animale etc. Jertfa de mulţumire este singura din care dătătorul primea o parte pentru a o consuma personal.

Ultimele două tipuri de jertfă erau obligatorii. Ele îi aminteau poporului că faptele rele, chiar dacă au consecinţe, pot fi reparate. Jertfa de curăţire, denumită adesea şi „jertfă pentru păcat” sau „jertfă pentru ispăşire”, era adusă după întinarea prin călcarea legii ceremoniale, când omul devenea conştient de o întinare morală survenită ca urmare a unui păcat.

Multitudinea cazurilor în care puteau fi aduse jertfe ne arată că fiecare aspect al vieţii noastre trebuie să fie sub controlul lui Dumnezeu. Cum ne putem forma obiceiul de a-I preda Lui tot ce avem şi ce suntem? Ce se întâmplă dacă nu facem aşa?

*

**************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 68

 

1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. O cântare.) Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi potrivnicii Lui fug dinaintea feţei Lui.

2. Cum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

3. Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu şi nu mai pot de veselie.

4. Cântaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!

5. El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt.

6. Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi; numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.

7. Dumnezeule, când ai ieşit Tu în fruntea poporului şi când mergeai în pustiu – (Oprire)

8. s-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

9. Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai întărit moştenirea Ta sleită de puteri.

10. Poporul Tău şi-a aşezat locuinţa în ţara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseşi pentru cei nenorociţi.

11. Un cuvânt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire: –

12. împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămâne acasă împarte prada.

13. Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele lui sunt de un galben auriu. –

14. Când a împrăştiat Cel atotputernic pe împăraţi în ţară, parcă ningea în Ţalmon.

15. Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,

16. pentru ce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc? Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.

17. Carele Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în Locaşul Său cel Sfânt.

18. Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lângă Domnul Dumnezeu.

19. Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră. – (Oprire)

20. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.

21. Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.

22. Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,

23. ca să-ţi cufunzi piciorul în sânge, şi limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.”

24. Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în Locaşul cel Sfânt.

25. În frunte merg cântăreţii, apoi cei ce cântă din instrumente, în mijlocul fetelor care sună din timpane.

26. Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi din Israel!

27. Iată tânărul Beniamin, care stăpâneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

28. Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.

29. Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.

30. Înspăimântă fiara din trestii, ceata taurilor, cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint! Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!

31. Cei mari vin din Egipt; Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.

32. Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, şi lăudaţi pe Domnul! – (Oprire)

33. Cântaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!

34. Daţi slavă lui Dumnezeu, a cărui măreţie este peste Israel şi a cărui putere este în ceruri.

35. Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din Locaşul Tău cel Sfânt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvântat să fie Dumnezeu!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO