Închinătorii adevăraţi

Studiul 11

Miercuri , 7 septembrie 2011

5. Cum a definit Mântuitorul adevărata închinare? Ioan 4,23

Ioan 4

23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

După ce i-a abătut atenţia femeii din Samaria de la locaşurile de închinare şi după ce i-a vorbit despre superioritatea credinţei iudeilor faţă de credinţa ei, Mântuitorul i-a vorbit despre „închinătorii adevăraţi”. În versetul 21, El îi spune că „vine ceasul” când oamenii nu se vor mai închina nici pe Muntele Garizim, nici în Ierusalim; apoi, în versetul 23, îi spune că „acum a şi venit ceasul” ca toţi închinătorii adevăraţi să se închine în duh şi în adevăr. Cu alte cuvinte, oamenii nu trebuiau să se aştepte la o revenire la gloria trecută sau la vreun eveniment măreţ în viitor. Dimpotrivă, sosise deja ceasul să I se închine Domnului, pentru că El merită această închinare, şi să experimenteze prin intermediul ei dragostea, harul şi mântuirea pe care El le oferă.

6. Domnul Isus a declarat că toţi închinătorii adevăraţi „se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr”. Ce reprezintă aceste două elemente? Cum putem aplica această învăţătură la viaţa noastră? Vezi şi Marcu 7,6-9

Marcu 7

6. Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”

8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”

9. El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

Domnul îndeamnă aici la o formă echilibrată de închinare: o închinare care vine din inimă, o închinare sinceră şi profundă, o închinare care este motivată de dragostea şi de respectul faţă de Dumnezeu. Emoţiile îşi au şi ele locul în închinare; religia noastră ne cheamă să Îl iubim pe Dumnezeu (1 Ioan 5,2; Marcu 12,30) şi cum am putea să o despărţim de emoţii?

1 Ioan 5

2. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.

Marcu 12

30. şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi.

În acelaşi timp, Dumnezeu îi cheamă pe adevăraţii Săi închinători să I se închine „în adevăr”. Dumnezeu Şi-a descoperit voinţa, adevărul, Legea, iar noi suntem îndemnaţi să le credem şi să ne supunem. Închinătorii adevăraţi Îl vor iubi pe Dumnezeu şi vor căuta să-I slujească din dragoste, să-L asculte şi să facă ce e bine. Dar cum putem şti ce e bine, dacă nu cunoaştem adevărul despre credinţă, ascultare, mântuire etc.? Ideea potrivit căreia convingerile nu contează, că tot ce contează este să fii sincer, este greşită. E doar o jumătate de adevăr. Convingerile corecte nu ne mântuiesc, dar ne pot oferi o înţelegere mai profundă a caracterului lui Dumnezeu şi, prin aceasta, ne determină să Îl iubim şi să Îi slujim şi mai mult.

Te închini mai mult în duh decât în adevăr? Te închini mai mult în adevăr decât în duh? Ce poţi face pentru a include ambele elemente şi pentru a menţine echilibrul dintre ele?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO