Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.”
Geneza 1:29
Ascultă ediția audio aici.
Nu știm cum funcționau digestia și metabolismul corpului uman în condițiile nemuririi, natura nefiind supusă legilor uzurii, îmbătrânirii și morții. După căderea în păcat, Dumnezeu a stabilit dieta ideală, trasând limite clare, și a făcut asta pentru binele omului. Prin Moise, Dumnezeu a oferit poporului Israel cadrul în care să fie feriți de boli, precizând ce poate fi consumat și ce nu.
Sunt convins că dacă Leviticul s-ar scrie azi, multe alimente care atunci erau curate ar fi acum la capitolul necurate, între acestea fiind carnea animalelor „curate” crescute cu făinuri animale, antibiotice și hormoni, precum și legumele, fructele și cerealele pline de nitrați (azot) și pesticide.
„Adesea, dacă ei ar putea vedea animalele cât sunt în viață și ar cunoaște calitatea cărnii pe care o consumă, s-ar întoarce de la ea cu dezgust. Oamenii mănâncă neîncetat carne care este plină de germeni tuberculoși și canceroși. Astfel se transmit tuberculoza, cancerul și alte boli fatale” (Divina vindecare, p. 272).
Acum câțiva ani, am operat o femeie de vreo 40 de ani pentru un cancer de stomac avansat, care locuia într-un sat unde am fost medic de dispensar. Soțul, care era legumicultor (cultiva vinete), a venit să mă întrebe de unde a apărut acest cancer. I-am spus că nu știu, dar e clar că de când se folosesc multe chimicale în creșterea animalelor și agricultură, este mai mult cancer. Omul a rămas pe gânduri și mi-a zis:
– Domnule doctor, se prea poate, căci acolo unde puneam un sac de azot când erați medic la noi în sat, acum pun patru saci!
– De ce, omule? am zis eu.
Şi el mi-a răspuns:
– Pentru că, dacă legumele nu sunt mari, nu le cumpără nimeni la piață.
Cam trei săptămâni mai târziu, am trecut prin piața din apropierea acelui sat. Era acolo o „piramidă” de vinete în care oamenii scormoneau să le cumpere pe cele mai mari.
„Există mult bun-simț în reforma alimentară. Nimeni nu ar trebui să-i critice pe alții pentru că practica lor nu este în toate lucrurile în armonie cu a lui. Este imposibil să faci ca o regulă invariabilă să regleze obiceiurile fiecăruia” (Divina vindecare, p. 278).
