[joi, 20 iunie] Marea strigare
8. Citește Apocalipsa 18:1-4; Habacuc 2:14 și Matei 24:14. Cum se va încheia lucrarea lui Dumnezeu pe pământ?
Apocalipsa 18:1-4
„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, 3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!”
Habacuc 2:14
„Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”.
Matei 24:14
„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”.
Îngerul care anunță căderea Babilonului are „o mare putere”. La fel ca îngerii din Apocalipsa 14, acest înger reprezintă mesageri omenești. Îngerul manifestă slava lui Dumnezeu în așa mare măsură încât luminează întregul pământ. Cuvântul grecesc pentru „autoritate” sau
„putere” în Noul Testament este exousia, care adesea face referire la victoria lui Isus asupra puterilor răului. Isus folosește acest cuvânt în Evanghelia după Matei, în legătură cu trimiterea ucenicilor Săi. În Matei 10:1, Isus le oferă ucenicilor autoritate asupra puterilor răului. Îi trimite cu putere divină să fie biruitori în lupta dintre bine și rău. În Matei 28, îi trimite iarăși cu „toată puterea […] în cer și pe pământ” să meargă și să facă „ucenici din toate neamurile” (28:18,19). Umplută cu puterea Duhului Sfânt, înaintând cu autoritatea lui Hristos cel viu, care prin viața și moartea Sa a biruit puterile răului, biserica din Noul Testament a luminat pământul cu slava lui Dumnezeu. În doar câțiva ani, ucenicii au proclamat Evanghelia în lumea cunoscută pe atunci (Coloseni 1:23).
În zilele sfârșitului, Duhul Sfânt va fi revărsat cu o putere fără precedent, iar Evanghelia se va răspândi cu repeziciune până la marginile globului. Mii de oameni vor fi convertiți într-o zi, iar harul și adevărul lui Dumnezeu vor avea un impact asupra întregii planete. În modul acesta, lumea va fi avertizată, iar Evanghelia și speranța pe care aceasta o oferă vor ajunge în întreaga lume.
„Trimişi ai lui Dumnezeu cu feţele luminate şi strălucind de sfântă consacrare se vor grăbi din loc în loc să transmită mesajul din cer. Avertizarea va fi rostită prin mii de voci pe tot pământul. Se vor face miracole, bolnavi vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi pe credincioşi” („Tragedia veacurilor”, p. 611, 612).
Ce anume provoacă întârzierea revărsării Duhului Sfânt, a ploii târzii și a marii strigări? Ce rol, oricât de mic, poate juca fiecare dintre noi, dovedind deschidere și receptivitate pentru revărsarea Duhului Sfânt?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO