Botezul lui Isus

5. Citeşte Matei 3,13-17. Ce adevăruri importante descoperim în relatarea despre botezul lui Isus?
_________________________________________________________________________________

Semnificaţia botezului lui Isus trebuie subliniată iar şi iar. În primul rând, prin faptul că a cerut botezul, Isus S-a identificat cu păcătoşii. El nu avea nevoie de botez şi totuşi l-a cerut – nu pentru El Însuşi, ci pentru binele nostru şi, făcând aşa, le-a lăsat un exemplu celor care doresc să Îl urmeze. Însă botezul Lui a fost mai mult decât un exemplu. Datorită lui, am fost uniţi cu El la botezul nostru şi am primit binecuvântările botezului Său.

În al doilea rând, după ce a ieşit din apă, Isus a îngenuncheat şi S-a rugat Tatălui (Luca 3,21.22). Biblia nu ne spune cum S-a rugat sau ce anume a cerut în rugăciune, însă răspunsul Tatălui ne ajută să aflăm conţinutul rugăciunii înălţate de Isus. Când a declarat „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (vers. 22), Dumnezeu I-a spus că rugăciunea Sa a fost ascultată. Mai mult decât atât, aceste cuvinte sunt „pentru fiecare dintre noi… cuvinte de speranţă şi de îndurare. Prin credinţa în darul oferit de Dumnezeu omenirii, voi sunteţi primiţi în Cel Preaiubit – sunteţi primiţi prin meritele lui Isus.” – Ellen G. White, The Biblie Echo and Signs of the Times, 12 nov. 1894

6. Ce speranţă îţi inspiră cuvintele lui Ellen White?
_________________________________________________________________________________

În al treilea rând, Dumnezeirea a participat şi a fost prezentă la botezul lui Isus. Glasul Tatălui s-a făcut auzit din cer, iar prezenţa Duhului Sfânt s-a făcut vizibilă prin simbolul porumbelului. Dragostea lui Dumnezeu se revărsa peste Fiul Său, care devenise un membru al neamului omenesc, primindu-L ca reprezentant al acestuia. Oamenii nu mai erau despărţiţi de dragostea lui Dumnezeu, fiindcă prin Hristos s-a deschis un canal prin care dragostea divină putea să ajungă la ei.

Care este mesajul esenţial pe care îl extragem din studiul de azi, referitor la modul în care suntem primiţi înaintea lui Dumnezeu, deşi suntem nişte fiinţe căzute? Există ceva în noi care ne recomandă (conduita noastră sau păzirea poruncilor) sau suntem acceptaţi datorită lui Isus? De ce nu trebuie să uităm niciodată gândul acesta, mai ales în „zilele rele”?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO