[miercuri, 20 martie] Proclamă slava Lui printre oameni!

 

 

7. Citește Psalmul 96. Care sunt aspectele multiple ale închinării menționate în acest psalm?

 

Psalmul 96

„1 Cântaţi Domnului o cântare nouă!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui,
vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
3 Povestiţi printre neamuri slava Lui,
printre toate popoarele minunile Lui!
4 Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă.
El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
5 Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
6 Strălucirea şi măreţia sunt înaintea Feţei Lui,
slava şi podoaba sunt în locaşul Lui cel sfânt.
7 Familiile popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste!
8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Aduceţi daruri de mâncare şi intraţi în curţile Lui!
9 Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte,
tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
De aceea lumea este tare şi nu se clatină.”
Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul;
să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12 Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea,
toţi copacii pădurii să strige de bucurie
13 înaintea Domnului! Căci El vine,
vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele după credincioşia Lui”.

 

Închinarea include: (1) imnurile înălțate Domnului (96:1,2), (2) lăudarea numelui Său (96:2), (3) proclamarea bunătății și a măreției Lui (96:3,4) și (4) aducerea darurilor la templul Său (96:8). Apoi acest psalm adaugă un element mai puțin evident: (5) dimensiunea evanghelică a proclamării împărăției Domnului în fața altor popoare (96:2,3,10). Toate aceste cinci elemente nu sunt acțiuni separate, ci sunt diferite expresii ale închinării. Proclamarea salvării divine conferă substanță laudei și conținut închinării. De notat cum motivele pentru închinare coincid cu mesajul proclamat altor popoare: „căci Domnul este mare” (96:4), „căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, dar Domnul a făcut cerurile” (96:5), „Domnul împărățește” (96:10) și „El vine, vine să judece pământul” (96:13). Prin urmare, scopul evanghelizării este să unească alte popoare cu poporul lui Dumnezeu și, în cele din urmă, întreaga lume creată, în închinarea la Domnul (96:11-13).

 

Închinarea izvorăște din recunoașterea interioară a cine este Domnul: Creator, Împărat și Judecător (96:5,10,13). Închinarea implică așadar reamintirea faptelor lui Dumnezeu din trecut (creația), celebrarea minunilor Lui prezente (susținerea lumii și domnia Lui prezentă) și anticiparea faptelor Lui viitoare (judecata finală și o viață nouă în cerul și pe pământul reînnoite). Judecata în psalmi înseamnă reinstaurarea  ordinii divine, adică cea a păcii, dreptății și bunăstării, într-o lume în prezent împovărată de nedreptate și suferință. Prin urmare, întregul pământ se bucură în anticiparea judecăților lui Dumnezeu (96:10-13; 98:4-9). Faptul că Domnul este un Judecător drept ar trebui să îi motiveze și mai mult pe oameni să I se închine în sfințenie și să îi avertizeze să nu trateze închinarea cu superficialitate (96:9). Închinarea implică o imensă bucurie și încredere (96:1,2,11-13) și o teamă și venerație sfântă (96:4,9).

 

Apelul universal la închinarea la Creator și Judecător se reflectă în proclamarea finală a Evangheliei: cele trei solii îngerești (Apoc. 14:6-12). În multe moduri, Psalmul 96 pare să încorporeze acest mesaj pentru vremea sfârșitului: creația, mântuirea, închinarea și judecata.

 

Compară acest psalm cu soliile celor trei îngeri (Apocalipsa 14:6-12). În ce moduri ne transmite Psalmul 96 aceleași adevăruri de bază pe care trebuie să le proclamăm lumii?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO