[marți, 19 mai] „Doamne, cine va locui în cortul Tău?”

 

 

5. Citește Psalmul 15. Cine sunt oamenii vrednici să se închine în prezența lui Dumnezeu?

 

Psalmul 15

„1 Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?
2 Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.
3 Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său.
4 El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un  jurământ în paguba lui.
5 El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată”.

 

Răspunsul dat în acest psalm este rezumatul cerințelor exprimate deja în legea lui Dumnezeu și în scrierile profeților: cei ale căror fapte („umblă în neprihănire”) și al căror caracter („din inimă”) (vezi Deut. 6:5; Mica 6:6-8) Îl reflectă pe Dumnezeu. Sanctuarul era un loc sfânt, și tot ce se afla în el, inclusiv preoții, era consacrat. Prin urmare, sfințenia este o cerință obligatorie pentru a intra în prezența lui Dumnezeu. Sfințenia lui Israel trebuia să fie atotcuprinzătoare, îmbinând închinarea cu etica și fiind exercitată în toate aspectele vieții. Legea i-a fost dată poporului lui Dumnezeu pentru a-l face capabil să își valorifice întregul potențial, adică să trăiască precum o împărăție de preoți. Preoția împărătească include o viață de sfințenie în prezența lui Dumnezeu și ducerea binecuvântărilor legământului la alte popoare.

 

6. Citește Psalmii 24:3-6 și 101:1-3. Ce înseamnă să fii sfânt?

 

Psalmii 24:3-6

„3 Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
4 Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.
5 Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6 Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov”.

 

Psalmii  101:1-3

„1 Voi cânta bunătatea şi dreptatea: Ţie, Doamne, Îţi voi cânta.
2 Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.
3 Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine”.

 

„O inimă fără prihană” este cea mai mare calitate a închinătorului. Termenul ebraic tamim, „fără prihană/perfect” exprimă noțiunea de „desăvârșire” și „integritate/deplinătate”. O viță „fără prihană” este o viță întreagă, intactă și sănătoasă (Ezechiel 15:5). Animalele aduse jertfă trebuiau să fie tamim, sau fără prihană/cusur/defect (Leviticul 22:21-24). Vorbirea fără prihană exprimă în întregime adevărul (Iov 36:4). Inima fără prihană este astfel o „inimă curată” (Psalmii 24:4) sau o inimă din care omul „spune adevărul” (15:2). Inima fără prihană Îl caută pe Dumnezeu (24:6) și este curățată prin iertarea lui Dumnezeu (51:2-10). O viață fără prihană izvorăște din recunoașterea harului lui Dumnezeu și a neprihănirii Sale. De notat că majoritatea trăsăturilor din Psalmul 15 sunt prezentate în termeni negativi (15:3-5). Nu este vorba despre câștigarea bunăvoinței lui Dumnezeu, ci despre evitarea lucrurilor care ne-ar separa de El.

 

Care ar fi acele lucruri care ne îndepărtează de Dumnezeu și cum le putem evita?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO