Mantaua lui Elisei

Studiul 6

Joi , 05 mai 2011

8. La ce alt pasaj biblic ne trimite cu gândul relatarea din 2 Împ. 2,13.14? Ce simboluri apar în acel pasaj?

2 Împărați 2

13. şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului;

14. a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

9. Cum au reacţionat profeţii din Ierihon şi de ce au încercat să-l caute pe Ilie, deşi ştiau că fusese luat la cer? 2 Împăraţi 2,15-18

2 Împărați 2

15. Fiii prorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.

16. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.”

17. Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteţi-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.

18. Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?”

Textele anterioare precizează clar că profeţii ştiau că Ilie avea să fie luat la cer. Textul nu spune dacă ei au fost martori ai acestui eveniment. Într-un anumit sens, detaliul acesta nu contează, fiindcă ei ştiau că „Duhul Domnului” îl luase. Însă nu ştiau unde îl dusese. Ei aveau convingerea că Ilie mai putea fi găsit „pe vreun munte sau în vreo vale” (vers. 15). Fiind probabil nepregătiţi pentru ideea că un om putea fi luat la cer atât de repede, s-au gândit că Domnul l-a dus în altă parte. Şi, cu toate că Elisei le spusese să nu-l mai caute, ei au continuat căutările. Probabil că au înţeles ce s-a întâmplat numai atunci când nu au putut să-l găsească. Şi chiar şi atunci mai aveau îndoieli. Poate că Domnul îl dusese pe un munte sau într-o vale şi poate că ei nu-l căutaseră acolo!

În cele din urmă, oricare ar fi fost experienţele pe care le-am avut şi minunile pe care le-am văzut, tot trebuie să exercităm credinţă, altfel, mai devreme sau mai târziu, îndoiala se va strecura în sufletul nostru şi ne va submina experienţa creştină.

Gândeşte-te la o experienţă mare pe care ai avut-o cu Domnul. Fără îndoială că în momentul acela credinţa ta a fost puternică. Totuşi, după aceea, credinţa ta a scăzut. De ce? De ce este important să-ţi faci obiceiul de a-ţi consolida credinţa zilnic?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO