[duminică, 9 mai] Pe aripi de vultur

 

 

Ca popor, copiii lui Israel s-au afundat în practicarea păgânismului egiptean timp de multe secole lungi și grele – o experiență care, fără îndoială, le-a întunecat cunoașterea de Dumnezeu, a voinței și a bunătății Sale.

 

Cum putea Domnul să-i câștige iarăși pentru Sine?

 

Mai întâi, dovedind autenticitatea dragostei Lui pentru Israel, și a făcut acest lucru prin mărețele Sale acțiuni de eliberare. Apoi, chemând poporul la un răspuns plin de iubire față de propunerea legământului Său. La Sinai, Dumnezeu mai întâi i-a reamintit poporului de faptele Sale pline de milă în favoarea lui.

 

1. Care sunt cele două ilustrații care descriu modul în care Domnul a adus poporul Israel din Egipt la Sinai?

 

Exodul 19:4

„Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine”.

 

Deuteronomul 32:10-12

„10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui. 11 Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui: 12 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El”.

 

Deuteronomul 1:29-31

„29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei. 30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta”.

 

Osea 11:1

„Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt”.

 

2. Ce aveau să-i învețe aceste două ilustrații pe copiii lui Israel (și pe noi) cu privire la natura atitudinii lui Dumnezeu față de poporul Său?

 

Ilustrațiile acestea ne arată că Dumnezeu este foarte conștient de neputința noastră. Citește Psalmii 103:13,14. Atât în imaginea vulturului, cât și în cea a părintelui care își poartă copilul simțim preocuparea lui Dumnezeu pentru binele nostru. Prin duioșie, susținere, protecție și încurajare, dorința Lui este să ne aducă la maturitate deplină.

 

„Vulturul era cunoscut pentru devotamentul neobișnuit față de puii săi. Și el locuia tot pe vârfurile munților. Ca să-și învețe puii să zboare, vulturul îi purta pe spatele lui spre acele înălțimi mărețe care dominau platoul Sinai, apoi îi răsturna în hău. Dacă puiul era încă prea mic și prea derutat ca să zboare, vulturul-tată se repezea sub el, îl punea pe spatele lui și zbura din nou cu el până la cuibul lor de pe piscuri. Iar glasul divin spune că astfel «v-am scos din Egipt, v-am purtat și v-am adus la Mine».” – George A.F. Knight, „Theology of Narration”, p. 128.

 

3. Compară grija lui Dumnezeu față de noi cu grija noastră unul față de altul.

 

Cum ar trebui să influențeze preocuparea Lui pentru noi preocuparea noastră unii pentru ceilalți?

 

Ce ilustrații îți vin în minte pentru a descrie interesul neegoist al lui Dumnezeu față de noi? Găsește câteva imagini din experiența ta; inspiră-te și din cultura în care trăiești și împărtășește-le în cadrul grupei.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO