[marţi, 12 mai] Repetiţie, modele de cuvinte şi semnificaţie

 

 

În gândirea ebraică există mai multe moduri de a exprima idei care să scoată în evidență sensul și să accentueze importanța conceptelor. Spre deosebire de limbile europene, ebraica nu are semne de punctuație, astfel că structura lingvistică s-­a folosit de alte metode pentru a compensa.

 

5. Ce cuvinte se repetă în următoarele pasaje? Cum sunt accentuate cuvintele repetate prin concepte care sunt introduse prin repetiţie?

 

Geneza 1:26,27

”26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

 

Isaia 6:1-3

”În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!””

 

Un mod prin care scriitorii evrei puteau evidenția o trăsătură a lui Dumnezeu era repetarea ideii de trei ori. Când relatarea despre creațiune atinge apogeul lucrării lui Dumnezeu de creație, textul evidențiază importanța unică a omului. Verbul bara’, „a crea”, întotdeauna Îl are pe Dumnezeu ca subiect. Cu alte cuvinte, doar Dumnezeu are puterea de a crea fără a depinde de materie preexistentă. Aici versetul descrie crearea omului: „Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l­-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i­-a creat” (NTR). Observați repetarea de trei ori a cuvântului „creat”. Prin aceasta, Moise evidențiază faptul că oamenii au fost creați de Dumnezeu și că au fost creați după chipul Lui. El a vrut să evidențieze aceste adevăruri.

 

În vedenia cu chemarea lui Isaia, serafimii au repetat cuvintele: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor.” Accentul cade pe sfințenia unui Dumnezeu uimitor a cărui prezență umple templul. Putem observa aceeași sfințenie în cuvintele lui Isaia, când se află în prezența Celui Atotputernic: „Vai de mine! Sunt pierdut” (vers. 5). Chiar un profet ca Isaia, confruntându-­se cu sfințenia și caracterul lui Dumnezeu, s­a rușinat de nevrednicia lui. Astfel, chiar și aici, cu mult înainte ca Pavel să ne descrie păcătoșenia omului și nevoia de un Mântuitor (Romani 1–3), putem vedea că Biblia ne prezintă starea decăzută a omenirii, chiar la un om ca Isaia.

 

În Daniel 3, expresia „Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip” se repetă (cu mici variații) de zece ori (vers. 1,2,3,5,7,12,14,15,18). Prin această repetare se subliniază fapta lui Nebucadnețar care sfida fățiș viziunea pe care Dumnezeu i­-o dăduse și i­-o explicase prin Daniel (Daniel 2:31­-45). Accentul cade aici pe încercarea omului de a se face zeu și a i se aduce închinare, în opoziție cu singurul Dumnezeu adevărat, Singurul vrednic de închinare.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO