Evanghelia de pe Patmos
Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:3)
Profețiile din Apocalipsa i-au fost descoperite apostolului Ioan în viziune în urmă cu peste nouăsprezece secole, pe când se afla exilat pe mica insulă stâncoasă Patmos, din Marea Egee (Apocalipsa 1:9). Apocalipsa 1:3 lasă să se înțeleagă că ele urmau să fie citite cu voce tare în biserică. Versetul îi promite fericire celui care urma să le citească cu voce tare, precum și celor care aveau să le asculte, mai exact credincioșilor adunați la biserică. Însă ei nu sunt fericiți doar pentru că le citesc sau le ascultă, ci și pentru că le păzesc (vezi Apocalipsa 22:7).
Profețiile din Apocalipsa sunt dovada că Dumnezeu are grijă de poporul Său. Ele ne vorbesc despre scurtimea și despre fragilitatea vieții, despre mântuirea prin Isus și despre chemarea noastră de a răspândi Evanghelia.
Profețiile biblice seamănă cu o lumină care strălucește într-un loc întunecos (2 Petru 1:19). Menirea lor este să ne ofere îndrumare pentru viața prezentă și speranță pentru viitor. Iar de îndrumarea lor vom avea nevoie până la revenirea lui Hristos și până la întemeierea Împărăției Sale veșnice!
BIBLIA și CARTEA „ISTORIA MÂNTUIRII” – Studiu la rând
Biblia: Exodul 20–26
- Din ce material trebuia să fie altarul pentru arderile-de-tot și jertfele de mulțumire?
- În ce situație putea fi omorât un om din cauza unui bou?
- Ce trebuia să facă omul din casa căruia fusese furat ceva împrumutat, dacă hoţul nu era prins?
- Cum se numea instrumentul la care trebuia lucrată perdeaua de la intrarea cortului?
Istoria mântuirii, cap. 45
- Ce susțin protestanții cu insistență și ce anume le lipsește?