Legea lui Dumnezeu şi facerea de bine
5. Citeşte Romani 7,7-12. Ce subliniază Pavel aici în legătură cu Legea? De ce accentuează el că Legea este bună?
Romani 7
7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8 Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11 Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12 Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Problema pe care mulţi o au cu Legea lui Dumnezeu este o înţelegere greşită a rolului ei în cadrul Planului de Mântuire. Când mergem la medic cu o anumită suferinţă, înainte de a putea primi tratamentul, trebuie să ni se pună un diagnostic. Dificultatea apare atunci când oamenii confundă diagnosticul cu tratamentul. Legea lui Dumnezeu nu ne serveşte doar ca standard de vieţuire, ci are şi un rol de stabilire a diagnosticului în procesul mântuirii. Pavel declară simplu că fără Lege nu ar fi cunoscut ce este păcatul. Aşadar, Legea ne pune tuturor diagnosticul de păcătoşi. Fără acest diagnostic, nu avem un prea mare imbold să venim la Isus pentru a primi vindecare.
În cadrul Planului de Mântuire, Legea lui Dumnezeu este indispensabilă, deoarece fără Lege nu există păcat, iar fără păcat, nu avem nevoie de un Mântuitor.
6. În Psalmi 40,8, David scrie: „Vreau [îmi face plăcere] să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (traducere din KJV). Şi atunci, de ce unii oameni cred că păzirea Legii este o povară?
Uneori, noi privim Legea ca pe o interdicţie – „Să nu…”. Şi, într-un fel, este adevărat. Şi totuşi sunt infinit mai multe lucrurile pe care le putem face, decât cele pe care nu le putem face. Să ne gândim, de asemenea, la toate avantajele practice ale păzirii Legii. Să ne gândim la aspectele în care ea îmbunătăţeşte calitatea vieţii noastre aici şi acum. Oare nu ar trebui să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu suficient de mult, încât să fim convinşi că, dacă El interzice ceva, atunci lucrul acela nu poate fi bun pentru noi?
Ţie ţi se pare că păzirea Legii este o povară? Dacă da, de ce? Dacă Biblia spune că păzirea Legii este o plăcere, unde anume greşim, dacă ni se pare o povară?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
