Răbdarea în Evanghelie (2 Tim. 4,2)
Predicarea şi explicarea Evangheliei reprezintă unul dintre domeniile în care este cel mai dificil să dăm dovadă de răbdare. Majoritatea dintre noi suntem foarte nerăbdători cu oamenii care nu cunosc adevărul sau care nu par să-i acorde prea multă importanţă. Dar, într-o lume plină de învăţături false şi de prejudecăţi împotriva adevărului, noi trebuie să fim îndelung răbdători, atunci când încercăm să-i conducem pe oameni la Hristos. Este foarte uşor să dăm din cap nemulţumiţi şi să spunem: „Cum de nu înţeleg? Doar adevărul este atât de clar.”
Adevărul este întotdeauna clar pentru cel care nu îl priveşte prin nişte ochelari înceţoşaţi de învăţături false, de tradiţie, de moştenirea din familie şi aşa mai departe. Noi trebuie să avem răbdare atunci când încercăm să deschidem mintea oamenilor şi să îndepărtăm tentaculele prejudecăţilor şi ale învăţăturilor false, care îi ţin legaţi în eroare şi în tradiţie.
5. Citeşte Marcu 4,26-29. Care sunt câteva lecţii practice, în această parabolă, în ceea ce priveşte manifestarea răbdării în domeniul câştigării de suflete?
26 El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;
27 fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
28 Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;
29 şi când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.”
Noi suntem înclinaţi să credem că, dacă cineva studiază o anumită doctrină biblică şi nu o acceptă imediat, înseamnă că acea persoană respinge adevărul. Cu toate acestea, lucrurile nu stau neapărat astfel. Realitatea este că, în cele mai multe cazuri, convertirea este un proces lung şi complicat care, uneori, poate dura ani de zile. Deşi majoritatea dintre noi suntem nerăbdători să vedem roadele imediate ale lucrării noastre, nu se întâmplă întotdeauna aşa. Este foarte important ca, în zelul nostru, să nu devenim o piedică pentru cineva, adică să nu insistăm atât de mult, încât acea persoană să renunţe la a căuta adevărul. Niciodată nu trebuie să condamnăm sau să judecăm pe cineva care nu acceptă adevărurile pe care noi le iubim şi le preţuim atât de mult, exact în timpul când noi estimăm că ar trebui să facă acest lucru. Eforturile tale, lucrarea ta cu acea persoană pot fi doar un pas important, dintr-un proces care s-ar putea să nu dea roade ani de zile. Nu ai cum să ştii. Lucrul cel mai important este să nu strici totul printr-o atitudine de condamnare sau prin remarci negative.
6. Ce element esenţial se găseşte în 1 Samuel 16,7, pe care ar trebui să-l avem întotdeauna în minte în acest context (şi în oricare altul)?
1 Samuel 16
7 Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”
