Remarcile finale

9. Ce adevăr important găsim în Romani 15:1-3? Ce ne spune acest pasaj despre ce înseamnă a fi urmaș al lui Isus? Ce alte versete prezintă aceeași idee? Cum poţi să aplici tu însuţi principiul acesta?

Romani 15:1-3
1. Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
3. Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.”

10. Ce urări a notat Pavel în încheierea epistolei sale? Romani 15:5,6,13,33

Romani 15:5,6,13,33
5. Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;
6. pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

13. Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

33. Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

„Dumnezeul răbdării” este Dumnezeul care îi ajută pe copiii Săi să suporte cu perseverenţă. Cuvântul „răbdare”, hupomone, înseamnă „tărie de caracter”, „perseverenţă consecventă”. Cuvântul „mângâiere” ar putea fi tradus cu „încurajare”. „Dumnezeul încurajării” este Dumnezeul care încurajează. „Dumnezeul nădejdii” este Dumnezeul care i-a dat nădejde omenirii. În mod asemănător, „Dumnezeul păcii” este Dumnezeul care dă pace şi în care putem să avem pace.

11. După ce salută numeroase persoane, ce scrie Pavel la final? Romani 16:25-27

Romani 16:25-27
25. Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26. dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă –
27. a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

Pavel îşi încheie epistola aducându-I laude şi slavă lui Dumnezeu. Creştinii romani, ca de altfel toţi creştinii, pot avea încredere că El le va confirma starea de fii şi fiice, de copii ai Săi răscumpăraţi, de oameni îndreptăţiţi prin credinţă şi conduşi acum de Duhul Său.

Noi ştim că Pavel a fost inspirat de Domnul să scrie epistola aceasta ca răspuns la o situaţie anumită dintr-un timp anumit. Dar nu cunoaştem în detaliu ce i-a descoperit Dumnezeu legat de viitor.

Pavel ştia că urma să vină „lepădarea de credinţă” (2 Tesaloniceni 2:3), însă textul nu precizează câte detalii avea despre acest fapt. Cu alte cuvinte, nu ştim dacă el avea idee despre rolul pe care scrierile sale, şi în special epistola aceasta, aveau să îl îndeplinească în cadrul evenimentelor finale. Important este că protestantismul a luat naştere prin înţelegerea acestor texte şi că ele au constituit şi vor constitui pentru cei credincioşi lui Isus fundamentul credinţei şi al devotamentului lor.