Şaptezeci de ani de exil
Ce atitudine au fost sfătuiți exilații să aibă față de Babilon și față de cuceritorii lor? De ce?
Ieremia 29:7
Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
Profetul le ceruse să se roage pentru Babilon, lucru de mirare pentru ei. Aşa ceva nu se mai auzise niciodată în toată istoria lui Israel. Era nemaiîntâlnită ideea de a face rugăciuni pentru nişte oameni ca babilonienii, care fuseseră atât de cruzi cu cei ce erau poporul ales al lui Dumnezeu. Spunându-le că puteau să se roage într-o ţară străină şi că Dumnezeul cel veşnic avea să le răspundă, profetul contrazicea tot ce ştiau ei despre templu şi despre Ierusalim.
El i-a sfătuit să urmărească binele cetăţii în care se aflau, deoarece fericirea lor depindea de fericirea ei (Ieremia 29:7) – dacă situaţia în ţara exilului lor nu era bună, ei erau cei dintâi vulnerabili.
Ce speranță le-a dat Dumnezeu exilaților și ce efect ar fi trebuit să aibă aceasta asupra lor?
Ieremia 29:10
Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
Ieremia 25:11
Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
2 Cronici 36:21
ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.
Daniel 9:2
în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.
Profeţiile lui Ieremia ar fi trebuit să aibă un dublu efect asupra prizonierilor de război: pe de o parte, ar fi trebuit să-i ajute să respingă profeţiile false şi, pe de altă parte, să-i scoată din starea de deprimare.
Tot ce prezisese Domnul că avea să se întâmple s-a întâmplat şi, de aceea, ei aveau toate motivele să creadă că El va împlini şi profeţia aceasta (Ieremia 29:10). Nu ştim de ce s-a stabilit ca exilul să fie şaptezeci de ani, dar ştim că perioada aceasta este legată de necesitatea ca ţara să se bucure de Sabatele ei, de o vreme de odihnă (vezi Leviticul 25:4; 26:34,43). Ceea ce contează este că profeţia aceasta, odată acceptată cu credinţă şi supunere, avea să le insufle prinşilor de război multă speranţă şi încredere în suveranitatea Domnului. În ciuda aparenţelor și a dezastrelor teribile pe care le suferiseră, puteau să fie convinşi că nu era totul pierdut şi că Domnul nu îi părăsise. Erau încă poporul legământului, iar Domnul nu-Şi încheiase lucrarea cu ei.
Leviticul 25:4
Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via.
Ce profeţii te ajută să priveşti spre viitor cu speranţă? Care dintre ele îţi întăresc credinţa şi te ajută să-ţi pui încrederea în Domnul pentru orice îţi rezervă viitorul? Cum și de ce? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROLeviticul 26:34,43
34. Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei.
43. Ţara însă va trebui să fie părăsită de ei şi se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei; şi ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentru că au nesocotit poruncile Mele şi pentru că sufletul lor a urât legile Mele.
