Ascunderea identității - exagerare sau prudență?

Ce probleme pot apărea atunci când naţionalitatea sau afilierea religioasă este tăinuită, chiar şi pentru un timp?

Estera 2:10,20
10. Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.
20. Estera nu-şi spusese nici naşterea, nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Şi ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atâta scumpătate ca atunci când o creştea el.

Se menţionează de două ori că Mardoheu i-a cerut Esterei să nu-şi dezvăluie naţionalitatea şi originea. Faptul acesta i-a deranjat pe unii comentatori, care au susţinut că adoptarea acestei atitudini nu ar fi fost necesară, în condiţiile în care, în perioada aceea, nu exista nicio ameninţare pentru poporul evreu. Nu ar fi fost ea un martor pentru Dumnezeul ei înaintea acestor păgâni, dacă ar fi fost deschisă cu privire la identitatea ei şi la Dumnezeul căruia I se închina? Sau se poate argumenta că evreii nu se bucurau de credibilitate la curtea persană şi că destăinuirea etniei sale ar fi împiedicat-o să obţină intrare la împărat şi să pledeze pentru poporul ei? Se pare totuşi că Mardoheu o avertizase pe Estera să nu-şi dezvăluie identitatea mai înainte de apariţia ameninţării. Realitatea este că Biblia nu ne spune din ce motiv i-a cerut acest lucru.

De ce i-a spus Isus acestei femei cu atâta deschidere că El era Mesia, iar atunci când se afla în mijlocul poporului Său nu era la fel de deschis? Ce anume din această relatare ne ajută să înţelegem cuvintele lui Mardoheu către Estera?

Ioan 4:1-26
1. Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
2. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
3. Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5. a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
10. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
11. „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12. Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
15. „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
16. „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19. „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.
23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25. „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26. Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

După cum observăm în exemplul dat de Isus, nu este necesar să dezvăluim totul dintr-odată în orice situaţie. Prudenţa este o virtute.

Aşadar, de ce a fost Domnul Isus atât de deschis cu femeia samari- teană, dar nu şi cu cei din poporul Său?

„Hristos era mult mai rezervat când le vorbea lor. Ceea ce le-a fost refuzat iudeilor şi ceea ce li s-a cerut mai târziu ucenicilor să păstreze în taină i-a fost descoperit ei. Isus a văzut că ea va folosi cunoştinţele câştigate pentru a le face şi altora parte de harul Lui.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 190

Te-ai aflat vreodată într-o situaţie în care ai considerat că era mai prudent să nu spui nimic despre credinţa ta sau despre convingerile tale? Ce motive ai avut? Acum, privind înapoi, crezi că ar fi trebuit să procedezi altfel? în ce privinţă?