Domnul este păstorul meu
Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.
(Psalmii 23:1)
Într-o anumită perioadă din viaţa mea, am păzit oile. O copilandră cu picioarele goale, în rochiţa mea din bumbac fluturând în bătaia vântului, şi cu Fluffy, câinele meu credincios, îmi urmam oile pe izlaz. Ştiam că aceasta era responsabilitatea mea, şi doar a mea, să am grijă ca oile să rămână pe islaz şi să nu intre pe terenurile cultivate. Puteam eu să stau toată ziua pe vreo stâncă şi să visez cu ochii deschişi sau să mă adâncesc în vreo carte? Nici vorbă, trebuia să veghez turma. Într-o clipă, vreuna din ele, hoinărind aiurea, s-ar fi pierdut. Nu era nevoie decât ca una dintre oiţele conducătoare ale turmei să se apropie de lanurile cu grâu, care dădea în spic, aplecându-se în bătaia vântului de prerie. Probabil se gândeau că grâul din acel lan era mai bun decât grâul care se găsea pe acel izlaz, care devenise cam sec şi uscat, sub soarele de vară arzător. Dacă vedeau că păstorul nu e atent, ele imediat porneau pe drum şi toată turma le urma, indiferent de consecinţe. Oile se pricep foarte bine să urmeze pe cineva.
Eu trebuia să am grijă şi să urmăresc tot timpul ce fac oile. Asta era treaba mea în timpul zilei. Această experienţă mă duce cu gândul la Isus ca păstor. Ne pierde El vreodată din vedere? Nu. Atunci de ce ne împiedicăm pe drumul păcatului? Pentru că ne gândim în sinea noastră: Trebuie să încerc și asta. Poate că e mult mai distractiv. Sau: Îmi va aduce mai multe foloase în viaţă. Dar Păstorul ne-a dat nouă, turmei Sale, o carte cu instrucţiuni. Dacă o citim, ne dăm seama că nu este nevoie să încercăm şi alte variante. Rezultatele triste ale faptului că nu urmăm calea arătată de Păstor sunt scrise clar în Ghid.
Sunt bucuroasă că Isus este păstorul meu. El face lucrurile clare pentru noi şi ne arată drumul spre cerul Său glorios. Ne iubeşte şi are grijă de noi aici, pe pământ, dar curând vine ziua când îşi va duce „oile” credincioase acasă, pentru a fi veşnic împreună cu El.
Mulţi dintre noi ştim Psalmul 23 din memorie sau cel puţin îl recunoaştem atunci când îl auzim sau îl citim. De curând, m-am hotărât să-l memorez cuvânt cu cuvânt. Deseori îl repet în minte seara, când mă duc la culcare, şi meditez la el referindu-mă astfel la viaţa de zi cu zi: Ce am găsit eu astăzi pe păşunile verzi şi la apele de odihnă? Şi enumăr toate lucrurile ca fiind binecuvântări din partea Lui. M-am bazat eu pe Cuvântul Său în toate dificultăţile?
Îmi doresc foarte mult ca viaţa să-mi fie plină de fericirea şi îndurarea pe care ni le-a promis, pentru că vreau să locuiesc împreună cu El o veşnicie.
DESSA WEISZ HARDIN
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
