Text de memorat:

 

Proverbele 1:8

„Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu părăsi îndrumarea mamei tale”.

 

Ca ființe umane, noi învățăm mereu (cel puțin, în mod ideal). De fapt, viața însăși este o școală.

 

„Încă din timpuri foarte vechi, credincioșii din Israel acordaseră multă grijă educației tineretului. Domnul dăduse îndrumări ca, de mici, copiii să fie învățați despre bunătatea și măreția Lui, așa cum se descoperea mai ales în Legea Sa și cum se vedea în viața poporului Israel. Cântarea, rugăciunea și învățăturile din Sfintele Scripturi trebuiau să fie adaptate pentru mintea de copil. Tații și mamele trebuiau să-și învețe copiii că Legea lui Dumnezeu este expresia caracterului Său și că, atunci când primesc principiile Legii în inimă, chipul lui Dumnezeu se întipărește în mintea și în sufletul lor. Mare parte din învățătură era dată oral, dar tinerii învățau și să citească scrierile ebraice, iar sulurile de pergament ale Scripturilor Vechiului Testament erau deschise pentru studiul lor.” – Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”, p. 69

 

În cea mai parte a istoriei umanității, educația din primii ani de viață a avut loc predominant în cămin. Ce spune Biblia despre educația în familie și ce principii putem extrage pentru noi înșine, oricare ar fi situația noastră de familie?

 

 

Studiu la rând:

 

Biblia: Isaia 36–42
1. Cum au venit îmbrăcați trimișii împăratului Ezechia la prorocul Isaia?
2. Cine sunt „ca o picătură de apă din vadră și ca praful pe o cumpănă”?
3. Unde se spune că olarul își călca lutul?
4. Ce li se cere „surzilor” și „orbilor”?

 

Ellen G. White, „Evanghelizare”, subcapitolul „Încheierea completă a lucrării”
5. Ce anume este chiar mai important decât boala și moartea?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO