3. Ce a spus împărăteasa despre Daniel, lucru pe care împăratul ar fi trebuit să îl știe deja? Ce ne spune despre el faptul că a ignorat cu totul existența lui Daniel?

Daniel 5:9-12
9. Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit şi mai-marii lui au rămas încremeniţi.
10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai-marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvântul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa!
11. În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi, şi, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori,
12. şi anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!”

Când sala de ospăț era cuprinsă de confuzie din cauza mesajului tainic de pe perete, a venit împărăteasa să îl ajute pe împăratul amețit. Ea i-a amintit de Daniel, a cărui capacitate de a tâlcui vise și de a descoperi taine fusese demonstrată în timpul lui Nebucadnețar. Dacă ar fi fost la fel de înţelept ca predecesorul lui, Belșațar ar fi știut încotro să se îndrepte pentru a afla semnificația scrierii tainice. Intervenția împărătesei s-a dovedit necesară pentru împărat, care, în acel moment, părea cu totul pierdut. Cuvintele ei par a fi o mustrare la adresa lui Belșațar pentru că el trecuse cu vederea singura persoană din împărăție care putea tâlcui scrierea tainică. Totodată, ea i l-a prezentat împăratului pe Daniel: profetul avea Duhul Dumnezeului celui sfânt, lumină și înțelepciune dumnezeiască, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere; el era capabil să înțeleagă, să tâlcuiască visele, să rezolve misterul și să explice enigmele; el a fost căpetenia vrăjitorilor, cititorilor în stele, a haldeilor și a ghicitorilor în vremea lui Nebucadnețar (Daniel 5:11,12).

În acest moment, ne întrebăm din nou de ce Belșațar l-a ignorat pe Daniel. Versetele nu ne oferă un răspuns direct la această întrebare, dar putem presupune că, la acea vreme, după ce slujise împăratului cel puțin până în al treilea an al domniei sale (Daniel 8:1,27), Daniel nu mai slujea în mod activ. Un motiv ar fi putut fi vârsta sa. Probabil că deja avea în jur de optzeci de ani și împăratul își dorise să înlocuiască conducerea veche cu o generație mai tânără. De asemenea, poate împăratul hotărâse să îl treacă cu vederea pe Daniel deoarece nu dorea să se predea Dumnezeului căruia Îi slujea el. Dar, oricare ar fi fost motivul sau motivele, este foarte surprinzător că un om cu un portofoliu ca al lui Daniel putea fi uitat atât de repede.

Citește Romani 1:16-32. Cum vedem aceste principiu exprimat nu doar în această relatare, ci în lumea noastră astăzi?

Romani 1:16-32
16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor.
19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit
23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile,
25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.