„Trebuie să vă luaţi timp să vorbiţi şi să vă rugaţi împreună cu micuţii voştri şi să nu îngăduiţi ca vreun om, oricine ar fi, să între- rupă momentele de comuniune cu Dumnezeu şi cu copiii voştri. Le puteţi spune vizitatorilor voştri: «Dumnezeu mi-a dat o lucrare de făcut, nu am timp pentru flecării.» Trebuie, într-adevăr, să simţiţi că aveţi o lucrare de făcut pentru această viaţă şi pentru veşnicie. Cea dintâi datorie a voastră este faţă de copiii voştri.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 266–267

„Părinţi, trebuie să începeţi primele lecţii de disciplină încă de când copiii voştri sunt nişte prunci, în braţele voastre! Învăţaţi-i să-şi supună voinţa vouă. Acest lucru se poate realiza fiind nepărtinitori şi hotărâţi. Părinţii trebuie să fie stăpâni pe ei înşişi şi, cu blândeţe, dar hotărât, să supună voinţa copilului până când aceasta nu se va mai împotrivi, ci va accepta dorinţele lor.

Părinţii nu încep la timp. Prima manifestare a temperamentu- lui nu este supusă, iar copiii cresc încăpăţânaţi, încăpăţânare care sporeşte odată cu vârsta şi puterea lor.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică vol. 1, p. 218