Un gând de încheiere

Mesajul din capitolele 4 şi 5 are o importanţă deosebită pentru poporul lui Dumnezeu de azi. Coborârea Duhului Sfânt la Cincizecime a marcat începutul predicării Evangheliei; mesajul central era despre Isus, cel înălţat ca Împărat şi Preot pe tronul ceresc şi era inima credinţei primilor creştini ( Faptele 2:32-36; Faptele 5:30,31). El îi motiva pe credincioşi şi le alimenta credinţa şi curajul în faţa persecuţiei şi a greutăţilor vieţii (Faptele 7:55,56; Romani 8:34). Mulţi au răspuns predicării lor. De atunci înainte şi prin prezenţa lui Isus în lucrarea Duhului Sfânt, Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ s-a extins continuu.

Să nu uităm niciodată că doar vestea bună a mântuirii prin Hristos poate atinge inima oamenilor şi îi poate transforma, doar ea îi poate convinge să răspundă la apelul Evangheliei veşnice de a se teme de Dumnezeu, de a-I da slavă şi de a I se închina (Apocalipsa 14:7). Singura noastră speranţă este Mântuitorul nostru, Împăratul şi Preotul nostru din sanctuarul ceresc. El este cu credincioşii Săi şi va fi cu ei până la sfârşit (Matei 28:20). Viitorul este în mâna Lui.

Să nu uităm că, păstrând în minte esenţa Evangheliei, propovăduirea mesajului ultim în lumea aceasta pierdută şi suferindă va avea succes. Nimic altceva din ce predicăm nu întrece în importanţă jertfa lui Hristos şi ceea ce ne învaţă ea despre Dumnezeu.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO