Ziua a şaptea în Noul Testament

După cum am văzut ieri, textele aduse de obicei ca argument că duminica ar fi luat locul sâmbetei ca zi de odihnă nu spun nici pe departe aşa ceva. În schimb, toate referirile la Sabatul zilei a şaptea din Noul Testament arată că el era încă păzit, ca parte a Celor Zece Porunci.

7. Ce ne spun pasajele din Luca 4:14-16; 23:55,56 despre păzirea Sabatului zilei a şaptea înainte şi după moartea Domnului Hristos?

Luca 4:14-16
14. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
15. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.

Luca 23:55-56
55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Observăm că femeile care Îl urmaseră pe Hristos „în ziua Sabatului, s-au odihnit după Lege” (Luca 23:56). Evident, aici este vorba despre Legea Celor Zece Porunci, scrisă pe piatră la Sinai. Nu avem niciun indiciu că ele ar fi învăţat de la Isus altceva decât să păzească poruncile lui Dumnezeu, din care face parte şi porunca despre Sabat. Hristos le-a spus ucenicilor clar: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15). Iar între poruncile Sale, pe care El Însuşi le-a păzit, se afla şi păzirea Sabatului zilei a şaptea. Femeile acestea nu aveau cunoştinţă de vreo schimbare a zilei de odihnă.

8. Citeşte Faptele 13:14,42-44; 16:12,13. Ce dovezi găsim aici în legătură cu păzirea Sabatului zilei a şaptea? Dar cu privire la păzirea zilei întâi?

Faptele 13:14,42-44
14. Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.
42. Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43. Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

Faptele 16:12-13
12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.
13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.

Nu găsim în aceste pasaje nicio dovadă că Sabatul ar fi fost mutat din ziua a şaptea în ziua întâi a săptămânii, ci doar dovada clară despre practica primilor credincioşi de a păzi Sabatul.

Este interesant şi faptul că la Filipi credincioşii nu se adunau la sinagogă, ci pe malul unui râu, unde Pavel aflase că era „un loc de rugăciune”. Iar practica închinării în Sabat a continuat mulţi ani după moartea lui Isus. Textele acestea nu indică aşadar vreo modificare a zilei de închinare.

Cum le poţi da păzitorilor duminicii mărturie despre Sabatul zilei a şaptea cu tact şi fără acuzaţii?