Legea şi păcatul

2. Care este legătura dintre Lege şi păcat, potrivit cu Romani 7:1-14? Ce ni se spune aici despre imposibilitatea de a fi mântuiţi prin Lege?

Romani 7:1-14
1. Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?
2. Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
3. Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
4. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
6. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.
14. Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

Din învăţăturile de aici, putem desprinde două idei principale. În primul rând, Pavel arată că nu Legea este problema. Ea este „sfântă, dreaptă şi bună”. Problema este păcatul, care duce la moarte. Cealaltă idee este că Legea nu are nicio putere să ne scape de păcat şi de moarte. Ea pune în evidenţă problema păcatului şi a morţii, o face mai vizibilă, dar nu are soluţia.

Numai cititorul superficial poate aduce textele acestea ca argument că Legea (Cele Zece Porunci) ar fi fost desfiinţată, ignorând numeroasele texte care arată că Legea este valabilă şi astăzi. Pavel nu susţine că Legea ar fi fost anulată. Dacă ar susţine aşa ceva, atunci tot ce spune el în rest nu mai are sens. Argumentul său funcţionează doar pe baza ideii că Legea este obligatorie astăzi, întrucât Legea este cea care arată că păcatul este o realitate şi că avem nevoie de Evanghelie.

3. Ce afirmă Pavel în Romani 7:13 despre Lege şi despre faptul că este necesară și astăzi?

Romani 7:13
Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Nu Legea dă moartea, ci păcatul. Legea nu face decât să arate că păcatul este fatal. Legea este bună, fiindcă indică păcatul. Doar că nu are nicio soluţie pentru păcat. Numai Evanghelia are soluţia. Ideea transmisă de Pavel este că noi, creştinii, cei mântuiţi prin Hristos, trebuie să slujim „într-un duh nou” (Romani 7:6), adică să avem o relaţie cu Isus bazată pe credinţă, să avem încredere în meritele Sale şi în neprihănirea Sa, dacă ne dorim mântuirea (acesta este subiectul tratat în cea mai mare parte a cărţii Romani).

Ce ai învăţat până acum din experienţa ta de păzire a Legii despre nevoia de har?