„Dumnezeu a trimis pe Fiul Său”

4. Ce spune Pavel în Galateni 4:4?

Galateni 4:4
Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

Cuvântul împlinirea arată că Dumnezeu are un rol activ în îndeplinirea planului Său în istoria omenirii. Isus a venit la momentul stabilit cu precizie mai dinainte. Din punct de vedere istoric, în perioada cunoscută ca Pax Romana (pacea romană) și caracterizată de o relativă stabilitate şi pace pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Cucerirea romană a adus pacea, o limbă comună, posibilitatea de a călători nestingherit şi o cultură comună, fapt care a facilitat răspândirea rapidă a Evangheliei. Din perspectivă profetică, acesta a fost timpul pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru venirea lui Mesia cel făgăduit (vezi Daniel 9:24-27).

5. De ce a fost necesar ca Hristos să ia asupra Sa trupul omenesc? Ioan 1:14; Galateni 4:4,5; Romani 8:3,4; 2 Corinteni 5:21; Filipeni 2:5-8; Evrei 2:14-18; 4:14,15.

Ioan 1:14
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –

Galateni 4:4,5
4 Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5 ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

Romani 8:3,4
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământeascăa o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

2 Corinteni 5:21
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Filipeni 2:5-8
5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Evrei 2:14-18
14 Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
15 şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
16 Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.
17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.
18 Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

Evrei 4:14,15
14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.
15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Galateni 4:4,5 conţine, pe scurt, Evanghelia. Venirea lui Isus în istoria umană nu a fost o întâmplare. „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu a luat iniţiativa de a ne mântui.

Indirect, cuvintele acestea fac referire la doctrina creştină fundamentală a naturii divine eterne a lui Hristos (Ioan 1:1-3,18; Filipeni 2:5-9; Coloseni 1:15-17). Dumnezeu nu a trimis un mesager ceresc, ci a venit El Însuşi.

Isus era Fiul lui Dumnezeu, divin şi preexistent, dar, totodată, El S-a „născut din femeie”. Deşi aici se face aluzie la naşterea din fecioară, accentul principal cade pe natura Sa omenească adevărată.

Expresia „născut sub Lege” arată nu numai spre moştenirea evreiască a lui Isus, ci şi spre faptul că El a purtat condamnarea noastră.

A fost necesar ca Hristos să ia asupra Sa natura noastră omenească, fiindcă noi nu ne puteam mântui singuri. Prin unirea naturii Sale divine cu natura noastră căzută, Hristos a devenit în mod legitim Înlocuitorul, Marele nostru Preot şi Mântuitorul. Fiind al doilea Adam, El a venit să recupereze tot ce a pierdut primul Adam prin neascultarea lui (Romani 5:12-21). Prin ascultarea Sa, Isus a împlinit în mod desăvârşit cerinţele Legii, răscumpărând astfel greşeala tragică a lui Adam. Iar prin moartea Sa pe cruce, El a satisfăcut dreptatea Legii, care cerea moartea păcătosului, şi a câştigat astfel dreptul de a-i răscumpăra pe toţi cei care vin la El prin credinţă.

Ce speranță actuală ne aduce semnificația cuvintelor: „Când a venit împlinirea vremii…”?

Emisiunea „Școala Cuvântului” – Speranța Tv: