Ei vor fi ai Mei

„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.” Maleahi 3:17.

Una din acuzaţiile de bază pe care Satana a adus-o împotriva lui Dumnezeu pe parcursul mileniilor a fost că Dumnezeu este egoist. Satana a dorit să aibă ceea ce Dumnezeu avea, şi când aceasta i-a fost imposibil de dobândit, el a acuzat pe Dumnezeu ca fiind egoist şi cu toane. La prima vedere s-ar părea că Satana are o oarecare dreptate. Să luăm aminte la cele scrise în Hagai 2:8. Dumnezeu spune că aurul şi argintul sunt ale Lui. Să privim de asemenea la versetele din Psalmul 50:10-12. Dumnezeu zice: „Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.” Aceste texte sună destul de posesiv, nu-i aşa? Dar acuzaţiei Satanei i s-a dat răspuns deplin la Golgota. Calvarul a dovedit că Dumnezeu nu este egoist. Acolo El s-a cheltuit pe Sine însuşi.

Dar motivul pentru care Dumnezeu declară că toate sunt ale Lui este ca să ne trezească la realitate. El este Acela care a creiat totul şi care ne-a creiat şi pe noi. Noi suntem numai nişte creaturi. Pământul este al Său şi nu există nici un lucru care să nu fie al Său. Noi ca oameni nu suntem însă cu totul ai Săi. El ne-a dat libertatea alegerii, şi ceea ce Îi poate da lui Dumnezeu dreptul să spună că suntem ai Lui este ca noi să alegem să fim ai Lui. Există o făgăduinţă privitoare la acest subiect în textul nostru de astăzi. „Și ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu.” Va veni o zi în care aceia pe care Dumnezeu îi doreşte mai mult decât orice pe această lume – aceia care au mai mult preţ în ochii Lui, decât toate animalele şi tot aurul şi toţi munţii pământului acestuia – să devină din nou ai Săi. El are stăpânire asupra tuturor bogăţiilor acestor lumi. Dar există un grup de oameni care nu sunt cu totul ai Lui. Vrei tu astăzi să alegi să fii cu totul al Lui ? Când luăm în discuţie subiectul isprăvniciei noi nu vorbim numai despre dolari şi cenţi. Darul cel mai preţios pe care-l putem aduce Domnului nu constă în banii noştri, ci în însăşi fiinţa noastră. Dacă nu aducem pe altarul Său o inimă plină de iubire pentru El, darul banilor noştri nu are nici o valoare. Dumnezeu este deja stăpânul aurului şi argintului. Acestea i-au aparţinut Lui întotdeauna. Și în timp ce o inimă care este cu adevărat iubitoare nu poate să nu aducă şi daruri de acest fel, darul cel mai de preţ în ochii lui Dumnezeu este fiinţa noastră însăşi.

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.