Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. – Proverbele 22:6

Nu era decât un punct negru, blănos, care alerga în sus şi-n jos pe stradă. Am crezut că am dat peste el. Am observat doi bărbaţi în colţul străzii, care ţineau un afiş pe care scria: „O pungă de mancare gratis şi patruzeci de dolari pentru un căţel.” în acel moment eram vulnerabilă. Aveam pe scaunul din maşină urna cu cenuşa câinelui meu Parra, pe care tocmai fusesem nevoită să-l eutanasiez din cauza faptului că era bătrân şi bolnav. Îl mai aveam acasă doar pe Independence Day, singurul frate rămas în viaţă al lui Parra. Dar nu mai aveam decât douăzeci de dolari în portofel.

Am oprit să mă asigur că puiul era bine, iar unul dintre bărbaţi mi-a explicat că nu-l puteau ţine. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că ei plecau de la maşina mea cu cei douăzeci de dolari ai mei. Mi-am continuat drumul mândră că eram noul stăpân al unui câine şi deţinătorul unei pungi de mâncare pentru căţei.

În săptămânile care au urmat, căţelului de doar două luni i-am pus numele Colt Magnus. După aproape un an, în timpul unei vizite la veterinar, Colt nu s-a purtat cum trebuie, devenind agresiv. Am rămas uimită şi am vorbit un timp îndelungat cu veterinarul. El bănuia că, înainte ca eu să devin stăpânul lui, Colt a fost probabil grav abuzat. Să spunem doar că atunci când veneau la noi oameni pe care nu-i cunoştea, Colt avea ceva probleme sociale. Veterinarul m-a întrebat ce aveam de gând să fac cu el.

În prezent, Colt are patru ani şi este un câine sănătos. Mai are probleme din când în când. Dar am învăţat atât de multe în urma dresajului lui. De exemplu, trebuie să folosesc mâna cu blândeţe şi să am o voce calmă, dar fermă. Dacă fac un gest neaşteptat sau îl ating brusc, el se teme.

Colt a învăţat că, dacă eu sunt supărată, nu înseamnă decât că el trebuie să facă un anumit lucru altfel decât îl face de obicei. El ştie acum diferenţa dintre a acţiona mânat de furie şi a acţiona condus de dragoste. Câteodată doar mă uit la el şi ridic o sprânceană in sus. El se aşază, îşi ridică capul şi arată că-i pare rău pentru ce a făcut.

Acest proces de dresaj mă face să mă gândesc la Tatăl nostru ceresc. Când greşim şi venim la El pentru a primi iertarea, El ne corectează cu dragoste, grijă şi bunătate. Ne arată cu răbdare ce trebuie să schimbăm la noi. Nu ne vorbeşte aspru, nici nu ţipă, ci în schimb ne corectează şi ne îndrumă cu dragoste. Sunt atât de recunoscătoare pentru această ocazie de a învăţa.

Mary E. Dunkin

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.