Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. – Matei 5:16

Îmbrăcată de Sabat, într-o dimineaţă de mai a anului 2001, mă grăbeam pe holurile spitalului Brookdale, din New York. Din direcţia opusă venea un coleg de facultate pe care nu îl văzusem de mai mulţi ani. L-am strigat, iar el s-a oprit să mă salute.

– De ce eşti la spital? m-a întrebat el.

– Am cancer şi am venit pentru nişte injecţii de restabilire a nivelului de eritrocite, leucocite şi trombocite din sânge, care a scăzut în timpul chimioterapiei. Apoi mă îndrept spre biserică. Tu?

Nu mi-a dat un răspuns prea clar, după care ne-am dus fiecare pe drumul lui. După nouă ani, eu şi răposatul meu soţ l-am întâlnit pe acelaşi fost coleg la o activitate destinată foştilor studenţi. I-am lăsat pe cei doi să stea de vorbă şi am mers să discut cu alţi prieteni. Acasă la mama mea, în aceeaşi seară, discutam cu soţul meu despre întâmplările zilei.

– Apropo, mi-a zis soţul meu la un moment dat, fostul tău coleg mi-a dat de înţeles că ar vrea să te invite la un seminar condus de el despre abuzul de medicamente şi consumul de droguri. Se pare că acum nouă ani, când v-aţi întâlnit pe holul spitalului, el se afla acolo din cauza abuzului de medicamente şi de droguri. Mi-a zis că întâlnirea cu tine a fost un punct de cotitură în viaţa lui. Aşa că i-a spus lui Dumnezeu: „Uite ce fac cu viaţa mea şi sunt totuşi sănătos! Această colegă a mea n-a consumat droguri, dar suferă de cancer. Cât har pentru fiecare dintre noi!” Apoi colegul meu şi-a mărturisit înaintea lui Dumnezeu obiceiurile distructive. „Doamne, ajută-mă să fac ceva bun cu viaţa mea”, s-a rugat el. În prezent, organizează seminare pentru dependenţii de droguri şi de medicamente şi ar dori ca aceştia să o cunoască pe persoana care l-a ajutat să iasă din groapa păcatului în care se afla.

Ca şi în cazul acestui coleg de studenţie, Dumnezeu permite ca anumite situaţii din viata noastră să ne înveţe lecţii care să ne conştientizeze de adevărata noastră situaţie. Efectul acelei banale întâlniri asupra colegului meu mi-a reamintit faptul că nu ştim niciodată cine se uită la noi sau cum viaţa noastră i-ar putea afecta pe alţii. Astăzi, haideţi să ne hotărâm să II lăsăm pe Dumnezeu să trăiască prin noi – pentru slava Sa şi în vederea ajutorării altora pe drumul crucii!

Ruby H. Enniss-Alleyne

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.