Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. – Coloseni 3:12

Gesturile de compasiune, bunătate, modestie, blândeţe şi răbdare sunt binecuvântări minunate pe care le avem din partea unora cu care ni se încrucişează cărările. Mama, în prezent decedată, mi-a lăsat nişte amintiri deosebite. Valorează mult mai mult decât tot aurul din Ofir şi sunt mai preţioase decât onixul sau azuritul. Ani la rând am văzut cum le-a purtat de grijă celor necăjiţi – paria, cum li se spune uneori. Noi înşine eram săraci, dar aveam de oferit minunata iubire a lui Dumnezeu.

Într-o zi, un bărbat pe care toată lumea îl striga Domnul T. a venit la noi acasă. Vorbea ciudat, pentru că avea ceea ce se cheamă „bot de iepure” şi oamenii râdeau de el. Şi de parcă n-ar fi fost destul, avea o rană foarte mare la picior de ceva vreme şi se pare că nimeni nu îl îngrijise cum trebuie. Rana deschisă avea carne putrezită şi efectiv mirosea. Am urmărit-o pe mama turnând apă cu dezinfectant într-un lighean, după care i-a curăţat şi bandajat rana. Aveam 15 ani când ea a avut grijă de acest suflet nefericit şi acest fapt a lăsat asupra mea o impresie de neşters. După ce a dus la bun sfârşit acest act de bunătate, a continuat prin a-i oferi o masă hrănitoare, deoarece a simţit că omului îi era foame. El şi-a exprimat recunoştinţa pentru tot ce făcuse ea pentru el şi ştiu că n-a uitat acest gest de bunătate, pentru că Domnul T. a mai venit frecvent după aceea.

Astăzi, sunt în situaţia de a le oferi grijă şi asistenţă oamenilor din jur pentru că am învăţat lecţia preţioasă de la mama mea. Avea grijă cu drag, oferea totul şi o făcea cu zâmbetul pe buze. Asta vrea Hristos să facem noi. El a avut grijă de bolnavi, de schilozi, de ologi, de orbi, de surzi, de muţi şi de alţi suferinzi. Hristos încă lucrează astăzi în beneficiul oamenilor şi există situaţii când Se manifestă prin agenţi umani. Misiunea noastră este să Îi urmăm exemplul, să avem inimi umile şi empatice. Pentru că suntem aleşii lui Dumnezeu, nu ar trebui să lăsăm nicio ocazie de slujire să treacă pe lângă noi. El a promis că ne va da o inimă să facem voia Sa; nu Se va impune în dreptul niciunuia dintre noi. Duhul Sfânt este la uşa inimii noastre îndemnându-ne să dăm curs îndrumărilor Sale. O să ascult eu, o să asculţi tu, făcând ceea ce vrea El să facem?

Nu voi uita niciodată moştenirea lăsată de mama: compasiune, bunătate, modestie, blândeţe şi răbdare.

Everythe Kennedy Cargill

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.