[miercuri, 6 septembrie] Robi ai lui Hristos
4. Ce le cere Pavel sclavilor creștini? Efeseni 6:5-8
Efeseni 6:5-8
„5 Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. 6 Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. 7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, 8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut”.
Pavel le cere sclavilor creștini să asculte de stăpânii lor, aducândule o ireproșabilă slujire din inimă. De observat că le cere în mod repetat să facă o capitală substituire. Ei nu ar trebui să își pună stăpânul în locul lui Hristos, arătându-i stăpânului devotamentul care Îi aparține numai lui Hristos. Ci, în cadrul obligațiilor și loialității care le motivează ireproșabila slujire din inimă, ei trebuie să Îl pună în locul stăpânului pe Hristos, Domnul. Prin încurajarea acestei înlocuiri esențiale, Pavel transmite o înțelegere creștină transformată asupra relației stăpân-sclav.
Iată câteva moduri în care Pavel caută să îi convingă de această înlocuire:
• Stăpânii de sclavi sunt reduși de către Pavel la rangul de „stăpânii voștri pământești”, făcând astfel trimitere la adevăratul Stăpân ceresc (Efeseni 6:5, subl. ad.).
• Sclavii ar trebui să slujească cu „frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos” (6:5, subl. ad.).
• Cel mai clar este evidențiată această înlocuire când Pavel afirmă că robii creștini trebuie să dea dovadă de o slujire adevărată ca robi nu ai stăpânilor lor, ci ca „robi ai lui Hristos” (6:6).
• În îndeplinirea slujbei lor, ei trebuie să facă „din inimă voia lui Dumnezeu” (6:6).
• Pavel invită la o slujire motivată pozitiv, adusă „ca Domnului, iar nu oamenilor” (6:7).
Pentru slujirea lor din inimă, robii creștini pot aștepta o răsplată deplină din partea lui Hristos la revenirea Lui. Și-au făcut lucrarea pentru El și pot aștepta o răsplată din partea Lui, o idee deosebit de atrăgătoare pentru sclavii care nu erau plătiți. Era posibil ca sclavul să se simtă cel puțin neapreciat de către un stăpân pământesc (compară cu 1 Petru 2:19,20). Sclavul credincios însă are un Stăpân care este atent și observă „binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8), oferindu-i o răsplată sigură.
Oricât de mult ne-am dori să fi condamnat deschis această practică îngrozitoare, Scriptura nu o condamnă. Ce principii putem însă extrage din cuvintele lui Pavel cu privire la modul în care să ne raportăm la cei împreună cu care lucrăm?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
