[luni, 10 aprilie] Evanghelia „veșnică”

 

 

Observăm că Apocalipsa 14:6, începutul celor trei solii îngerești, se deschide cu Evanghelia „veșnică”. Dacă nu înțelegem profunzimea Evangheliei, nu vom înțelege nici cele trei solii îngerești. Nu putem înțelege niciodată în totalitate aspectele soliilor lui Dumnezeu cu privire la ceasul judecății, căderea Babilonului ori semnul fiarei, dacă nu înțelegem Evanghelia.

 

2. Citește 1 Corinteni 15:1-4; Romani 3:24-26 și 5:6-8. Cum este „Evanghelia veșnică” prezentată în aceste texte? Ce mare speranță ne este prezentată?

 

1 Corinteni 15:1-4

„Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o, altfel, degeaba aţi crezut. 3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi,…”

 

Romani 3:24-26

„24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus”.

 

Romani 5:6-8

„6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”.

 

Evanghelia este vestea incredibil de bună a morții lui Hristos pentru păcatele noastre, a învierii Lui glorioase și a dragostei și grijii Lui continue pentru noi. Prin credința în sângele Său vărsat și în puterea învierii Sale, suntem izbăviți atât de plata, cât și de stăpânirea păcatului. Hristos stăpânea asupra gândurilor apostolului Pavel și era în centrul învățăturilor și al predicării lui. Hristos cel crucificat l-a răscumpărat din condamnarea și din vina trecutului său. Hristos cel înviat i-a dat putere pentru prezent, iar revenirea lui Hristos i-a dat speranță pentru viitor.

 

Observă patru idei în aceste pasaje din Romani:

 

1. Suntem îndreptățiți fără plată, prin har.

2. Harul este o declarație a neprihănirii lui Dumnezeu.

3. Harul îi îndreptățește pe cei care Îl acceptă pe Isus prin credință.

4. Dumnezeu ne-a arătat dragostea Lui pe când noi eram încă păcătoși.

 

Harul lui Hristos este nemeritat, necâștigat de noi. Isus a suferit aceeași moarte chinuitoare, dureroasă, pe care o vor suferi păcătoșii pierduți. A experimentat plinătatea mâniei sau judecății lui Dumnezeu asupra păcatului. El a fost respins pentru ca noi să putem fi acceptați. A murit de moartea care era a noastră pentru ca noi să putem trăi viața care era a Lui.

 

Să ne mai mire atunci că mântuirea trebuie să fie prin credință și fără faptele Legii? Ce am putea adăuga noi, ce ar putea adăuga faptele noastre, chiar și cele făcute cu cele mai bune intenții și inspirate de Duhul Sfânt, la ceea ce a făcut Hristos pentru noi pe cruce?

 

Iar acest plan, planul de mântuire, a fost conceput chiar înainte de începutul timpului (2 Timotei 1:9; Tit 1:2; Efeseni 1:4), ceea ce explică de ce se numește Evanghelia „veșnică”. Înainte de crearea lumii, Dumnezeu a știut ce avea să se întâmple, așa că a creat planul de mântuire pentru a gestiona criza atunci când aceasta avea să apară.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO