[joi, 1 septembrie] Stânca și adăpostul nostru

 

Prea adesea, cei mai mândri oameni, cei mai aroganți și agasanți sunt cei care au o stimă de sine scăzută. Aroganța și mândria lor – și lipsa totală a blândeții sau a umilinței – sunt un fel de paravan, poate chiar inconștient, pentru ceva ce le lipsește în interior. Ei au nevoie de ceva ce cu toții avem nevoie: sentimentul de siguranță, de valoare, de acceptare, mai ales în necaz sau suferință. Și îl putem avea doar prin Domnul. Pe scurt, blândețea și umilința, departe de a fi atribute ale slăbiciunii, sunt adesea cele mai puternice manifestări ale unui suflet ferm ancorat pe Stâncă.

 

6 Citește Psalmii 62:1-8. Care pare să fie contextul acestui psalm? Ce evidențiază aici David? Ce principii spirituale poți extrage? Și, mai important, cum poți aplica aceste principii în viața ta?

 

Psalmii 62:1-8

„Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. 2 Da, El este stânca şi ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. 3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? 4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. 5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. 6 Da, El este stânca şi ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. 7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. 8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru”.

 

„Fără un motiv anume, oamenii ne vor deveni dușmani. Intențiile copiilor lui Dumnezeu vor fi greșit interpretate, nu doar de către lume, ci chiar de către frații și surorile lor de credință. Slujitorii lui Dumnezeu vor fi puși în situații grele. Oamenii vor exagera, deformând realitatea, pentru a-și îndreptăți o cale egoistă și nedreaptă. […] Prin denaturarea adevărului, acești oameni vor fi îmbrăcați în veșmintele negre ale neonestității deoarece împrejurări în afara controlului lor au adus confuzie asupra lucrării lor. Ei vor fi arătați cu degetul ca oameni în care nu se poate avea încredere. Iar acest lucru va fi făcut de membrii bisericii. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se înarmeze cu gândul lui Hristos. Ei nu trebuie să se aștepte că vor scăpa de insulte și de judecăți eronate. Li se va spune că sunt pătimași și fanatici. Dar să nu se descurajeze. Mâinile lui Dumnezeu sunt pe cârma providenței, călăuzindu-Și lucrarea spre slava Numelui Său” (Ellen G. White, „The Upward Look”, p. 177).

 

Reziști la reproșuri și remarci negative? Cel mai probabil, nu prea, nu-i așa? Cum te poți alipi de Domnul și îți poți ancora simțul valorii personale în Cel care te iubește atât de mult încât a murit pentru păcatele tale, fiind astfel ferit de disprețul manifestat de ceilalți?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO