[marți, 5 octombrie] De o mie de ori mai numeroși

 

 

După lunga și anevoioasa călătorie prin pustie, Moise, vorbind din partea Domnului (era totuși un profet; de fapt, mai mult decât un profet), a zis: „Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei” (Deuteronomul 1:8).

 

Dar să observăm ce urmează.

 

3. Care este semnificația cuvintelor din pasajul de mai jos, îndeosebi în lumina faptului că ei au fost pedepsiți de Dumnezeu la propriu, din cauza răzvrătirii de la Cades-Barnea?

 

Deuteronomul 1:9-11

„9 În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!”

 

Aici vedem un alt exemplu de bunăvoință din partea lui Dumnezeu. Chiar și în mijlocul pribegiilor din pustie, ei au fost binecuvântați: „Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat” (Neemia 9:21).

 

Și Moise, arătându-și din nou dragostea pentru poporul lui, I-a cerut lui Dumnezeu să-i facă să se înmulțească de o mie de ori mai mult decât se înmulțiseră deja!

 

4. Ca urmare directă a binecuvântării lui Dumnezeu, ce s-a întâmplat și ce pași a făcut Moise pentru a rezolva situația?

 

Deutronomul 1:12-17

„12 Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? 13 Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.„15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre. 16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.””

 

Astfel, chiar și atunci când Domnul era prezent în mijlocul lor într-un mod atât de evident, exista nevoia de organizare, de structură, de un sistem de asumare a responsabilității. Israel era un qahal, o adunare organizată (vezi Deuteronomul 31:30), care în Noul Testament va deveni ekklesia, termenul grecesc pentru „biserică” (vezi Matei 16:18). Și, deși lucra într-un context diferit, Pavel nu s-a îndepărtat niciodată de rădăcinile lui evreiești, iar în 1 Corinteni 12 îl vedem clar cum descrie nevoia ca oameni calificați să își asume diferite roluri pentru o funcționare corespunzătoare a trupului, exact cum vedem aici, în Deuteronomul, și în qahal, sau adunarea organizată din pustie. Astăzi, asemenea lui qahal în trecut, biserica trebuie să fie un corp unit, în care oamenii îndeplinesc diferite roluri potrivit cu darurile lor.

 

Deși uneori auzim despre unii oameni cum se raliază împotriva religiei „organizate” (ce ar prefera ei, o religie „dezorganizată”, în schimb?), Cuvântul lui Dumnezeu, în special Noul Testament, nu recunoaște niciun alt fel de religie decât cea organizată.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO