[duminică, 3 octombrie] Slujirea lui Moise

 

 

În toată Biblia se simte prezența lui Moise. Deși nu este menționat până în Exodul 2:2, el scrisese cartea Geneza – istoria fundamentală, purtând autoritatea lui Dumnezeu, despre cine suntem, cum am ajuns aici, de ce lucrurile sunt atât de rele și, totuși, cum de avem speranță. Creația, căderea, făgăduința răscumpărării, potopul, Avraam, Evanghelia – toate își au rădăcina în Geneza, iar autorul ei a fost prorocul Moise. E greu să apreciezi influența pe care acest singur om, nu tocmai fără defecte, a fost totuși în stare să o exercite de partea lui Dumnezeu, pentru că L-a iubit și a dorit să-L slujească.

 

1. Citește Exodul 32:29-32, unde este consemnată conversația dintre Domnul și Moise, după comiterea îngrozitorului păcat cu vițelul de aur. Ce perspectivă ne oferă această situație despre caracterul lui Moise și de ce Domnul a putut să-l folosească în chip atât de minunat, în ciuda defectelor pe care le avea?

 

Exodul 32:29-32

„29 Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!” 30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.” 31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!””

 

Chiar dacă Moise nu avusese nimic de-a face cu păcatul fraților lui, a încercat să mijlocească pentru ei, fiind chiar dispus să-și piardă propria mântuire în favoarea lor. Interesant este că în Exodul 32:32, atunci când Moise Îi cere Domnului să „ierte păcatul lor”, verbul folosit înseamnă, de fapt, „a purta”. Astfel, înțelegând gravitatea păcatului și ce presupunea ispășirea lui, Moise I-a cerut lui Dumnezeu „să poarte” păcatele lor. Pentru că, în ultimă instanță, aceasta este singura cale prin care păcatul lor – și orice păcat – poate fi iertat.

 

Așadar, avem aici, încă de la începutul Bibliei, o expresie grăitoare a procesului de substituire în virtutea căruia Dumnezeu, în persoana Domnului Isus, va purta în El Însuși toată pedeapsa păcatelor noastre – planul dinainte stabilit de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor, totodată rămânând credincios principiilor Legii și guvernării Sale.

 

Într-adevăr, secole mai târziu, Petru avea să scrie despre Isus: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați” (1 Petru 2:24).

 

Între timp, în această situație și în reacția lui față de păcatul israeliților, îl vedem pe Moise în rolul de mijlocitor în favoarea poporului căzut, păcătos, o anticipare a ceea ce avea să facă Isus pentru noi (vezi Evrei 7:25).

 

Să fie dispus să-și piardă mântuirea pentru poporul lui?! Gândește-te mai mult la implicațiile acestor cuvinte. Ce putem învăța de aici cu privire la ce înseamnă să-ți iubești cu adevărat semenii?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO