[vineri, 1 octombrie] Un gând de încheiere

 

 

„Pe scurt, susțin că dragostea lui Dumnezeu (corect înțeleasă) se află în centrul unei dispute cosmice și că angajamentul lui Dumnezeu de a iubi oferă un motiv suficient, din punct de vedere moral, pentru ca Dumnezeu să permită răul, cu ramificații semnificative în ce privește înțelegerea providenței divine ca operând în cadrul a ceea ce eu numesc «reguli de legământ ale angajamentului ».” – John Peckam, Theodicy of Love: Cosmic Conflict and the Problem of Evil (Grand Rapids, Baker Academic, MI, 2018), p. 4

 

„Pentru Moise, Aaron, Caleb și Iosua, hotărârea că Israel nu trebuia să intre în Canaan decât peste patruzeci de ani a fost o dezamăgire amară; și totuși, ei au primit decizia divină fără să murmure. Dar aceia care s-au plâns de felul cum Se purtase Dumnezeu cu ei și care au spus că se întorc în Egipt au plâns și s-au văitat când le-au fost luate binecuvântările pe care le disprețuiseră. S-au întristat fără rost, iar acum Dumnezeu le dădea motiv să plângă. Dacă s-ar fi jelit pentru păcatul lor atunci când le-a fost arătat cu credincioșie, această sentință n-ar fi fost pronunțată, dar ei se jeleau pentru că sufereau pedeapsa; întristarea lor nu era pocăință și, astfel, nu se putea obține o schimbare a sentinței.” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 392

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO