[miercuri, 29 septembrie] Legământul de la Sinai

 

 

Ce experiență a fost ieșirea din Egipt și tot ce a implicat ea, de la sângele de pe stâlpii ușilor din Egipt până la succesiunea de întâmplări dramatice de la Marea Roșie! Fără îndoială că ea a lăsat o impresie asupra acelora care au trăit-o, căci Domnul a zis: „Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine” (Exodul 19:4).

 

De ce a realizat Dumnezeu această salvare uluitoare și dramatică, scoțând un popor din mijlocul altui popor? După cum însuși Moise le-a spus: „A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte cu mână tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri?” (Deuteronomul 4:34)

 

5. De ce a chemat Dumnezeu poporul să iasă din Egipt?

 

Exodul 19:4-8

„4 ‘Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. 5 Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; 6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel’.” 7 Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. 8 Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului”

 

Este foarte simplu: Dumnezeu i-a chemat afară din Egipt pe evrei, adică pe descendenții patriarhilor – Avraam, Isaac și Iacov. Și cu acești descendenți, Domnul a făcut un legământ, în virtutea căruia ei aveau să fie, într-adevăr, „ai Mei [în engl. un tezaur deosebit] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu” (Exodul 19:5). Relația aceasta a fost esențială în cadrul legământului.

 

Totuși, ideea de apartenență sau de „tezaur special” ar putea fi foarte ușor înțeleasă greșit (și așa a și fost). Statutul lor de popor special nu deriva din ceva care să fi fost sfânt sau neprihănit în ei înșiși, ci se datora harului lui Dumnezeu și adevărurilor minunate pe care El li le dăduse – adevăruri pe care trebuia ca ei să le urmeze și, în calitate de „împărăție de preoți”, să le transmită lumii.

 

Apoi, Dumnezeu le-a dat și niște condiții ale legământului (partea lor de împlinit din înțelegere, ca să zicem așa), Cele Zece Porunci (Exodul 20), iar abia după aceea legământul a fost ratificat. După ce a stropit cu sângele jertfelor un altar nou construit, Moise „a luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului” (Exodul 24:7). Poporul a declarat din nou că avea să asculte.

 

„Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge […] a stropit cartea și tot norodul și a zis: «Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi»” (Evrei 9:19,20). Care este semnificația sângelui și de ce este ea atât de importantă, chiar și pentru noi, astăzi?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO