[vineri, 12 martie] Un gând de încheiere

 

 

„Nimeni nu poate da dovadă de o bunăvoință reală fără tăgăduire de sine. Numai printr-o viață caracterizată prin simplitate, tăgăduire de sine și economie strictă ne va fi cu putință să împlinim lucrarea ce ne-a fost încredințată, ca reprezentanți ai lui Hristos. Mândria și ambiția lumească trebuie alungate din inima noastră. În toată lucrarea noastră trebuie pus în practică principiul altruismului descoperit în viața lui Hristos. Pe pereții caselor noastre, pe tablouri și pe mobilier trebuie să citim: «Și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost» (Isaia 58:7). Trebuie să vedem scris pe garderoba noastră, ca și cum ar fi scris cu degetul lui Dumnezeu: «Îmbracă-i pe cei goi.» În camera de zi, pe masa încărcată cu mâncare îmbelșugată, ar trebui să vedem scris: «Împarte-ți pâinea cu cel flămând!»” — Ellen G. White, „Divina vindecare”, p. 206

 

Rezumat: În Isaia 55 și 58, profetul face apel la oameni să renunțe la gândurile și la căile lor și să se întoarcă la Dumnezeu, al cărui ideal în ce privește fericirea lor este atât de sus față de idealul lor. El iartă plin de îndurare și apoi insistă ca omul iertat să aibă milă, în conformitate cu spiritul Zilei Ispășirii și al Sabatului, deoarece, dacă este primit, darul iertării lui Dumnezeu transformă inima.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO