[vineri, 15 ianuarie] Un gând de încheiere

 

 

„Din zilele veșniciei, Domnul Isus Hristos era una cu Tatăl; El era «chipul lui Dumnezeu», chipul măreției și maiestății Sale, «strălucirea slavei Lui». Și tocmai pentru a manifesta această slavă a venit El în lumea noastră. Pe acest pământ întunecat de păcat, El a venit să descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, să fie «Dumnezeu cu noi». De aceea, despre El s-a profetizat că «Îi vor pune numele Emanuel».” – Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”, p. 19

 

„Ar fi fost bine pentru Regatul lui Iuda dacă Ahaz ar fi primit această solie ca din partea Cerului. Dar, alegând să se sprijine pe brațul de carne, el a căutat ajutor la păgâni. În disperare a trimis vorbă lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei […]. Cererea a fost însoțită de un dar bogat din tezaurul regelui și al templului.” – Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 329

 

Rezumat: Dumnezeu l-a adus pe necredinciosul rege Ahaz în situații în care a trebuit să ia decizii grele: să creadă sau să nu creadă. Aceasta era dilema. Chiar dacă Domnul i-ar fi dat orice semn pe care l-ar fi putut concepe, el a refuzat să Îi permită lui Dumnezeu să-i demonstreze că are cel puțin un motiv să creadă. În schimb, l-a ales ca „prieten” pe împăratul Asiriei.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO